en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Esd 9,5-9; Tob 13; Lc 9,1-6

Construirea casei lui Dumnezeu nu este o lucrare umană; edificarea Bisericii nu este în puterea oamenilor: numai Isus are această putere, şi o transmite celor doisprezece: „Isus i-a chemat la sine pe cei doisprezece şi le-a dat lor putere şi autoritate asupra duhurilor rele şi să-i vindece pe cei bolnavi. Apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi”. Dar pentru a le fi clar că lucrarea lor nu este una umană, le-a cerut să nu se preocupe de nimic, nici măcar de ceea ce le pare indispensabil: „Să nu luaţi nimic cu voi la drum, nici toiag, nici sac de merinde, nici pâine, nici bani şi nici haină de schimbY„.

Prima lectură ne mai arată un aspect. Construcţia este o operă divină; noi trebuie să aducem ca fundament umila mărturisire a păcatelor noastre: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să ridic faţa mea către tine, penrtru că vinovăţia noastră a ajuns până la ceruri”. Aceasta este condiţia pentru „a zidi casa lui Dumnezeu”, pentru „a restaura zidurile sale”. Dacă lipsesc umilinţa şi durerea pentru păcate, opera divină nu se poate împlini şi atunci nu ne vom afla decât în faţa unei sterile tentative umane. Dacă, dimpotrivă, punem la bază umilinţa şi căinţa adevărată, atunci Dumnezeu poate să construiască şi o face cu marea generozitate a milostivirii sale. Iată de ce psalmul responsorial ne invită: „Priviţi ce a făcut Domnul pentru voi şi aduceţi-i mulţumire cu toată inima”.

Nu e nimeni care să nu poată contribui la edificarea Bisericii cu oferta umilă a durerii sale pentru propriile lipsuri, propriile păcate şi, înainte de toate, cu încrederea sa în milostivirea divină, care poate în aceste condiţii să facă din insuficienţa umană fundament pentru orice lucrare minunată.