en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Zah 8,1-8; Ps 101; Lc 9,46-50

Şi astăzi evanghelia ne reaminteşte condiţiile unei adevărate fraternităţi. Şi prima condiţie este umilinţa: nu discuţia pentru a şti cine este cel mai mare. Trebuie să presupunem că această problemă a fost foarte acută pentru apostoli, deoarece însuşi Isus, în evanghelie, a pus-o în discuţie. Este adevărat că aceasta este naturală în om şi nu este un rău: e Dumnezeu, Creatorul, cel care a pus în noi această dorinţă de măreţie, ca să găsim adevărata măreţie. Domnul nu ne reproşează că o căutăm, ba chiar ne arată şi calea. El spune: „Cine este cel mai mic între voi acela este mare”. El aprobă dorinţa noastră, dar ne indică locul unde găsim adevărata măreţie şi ne arată cât de mult greşim atunci când ne comparăm unii cu alţii şi dorim să ne înălţăm deasupra altora: adevărata măreţie stă în slujire. A sluji, a fi ignorat, a fi dispreţuit este o măreţie mai mare decât aceea de a fi slujit, onorat, mai presus de alţii.

Şi încă, Domnul ne învaţă calea spunându-ne să-i primim pe cei mici. Nu numai să ne facem mici, ci să ne punem în slujba celor mici. El însuşi ne-a dat exemplu la cina de pe urmă, în care ne-a făcut să întrevedem sensul iminentei sale pătimiri: el s-a aşezat la picioarele noastre, ne-a spălat picioarele ca un sclav. Şi s-a umilit pe sine până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta B scrie sfântul Paul filipenilor B Dumnezeu l-a înălţat mai presus de toate.

Dacă ideea noastră despre măreţie are ca model această imagine a Domnului, fraternitatea noastră este autentică şi Domnul este prezent în mijlocul nostru în umilinţa şi măreţia sa.

Al doilea pasaj al evangheliei ne indică o altă caracteristică a adevăratei fraternităţi: toleranţa. „Învăţătorule, am văzut un om care scotea diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu te urmează împreună cu noi”. Dar Isus nu este de aceeaşi părere: „Nu-l opriţi”. Nu se poate pretinde că cei care-l urmează pe Domnul o fac în acelaşi mod: aceasta ar fi o egalitate exterioară, dar nu fraternitate care respectă vocaţia unică a fiecăruia. Domnul spune aici o frază deosebită: „Cine nu este împotriva voastră este cu voi”. Altă dată el a spus: „Cine nu este cu mine este împotriva mea”. El pare să se contrazică. Însă nu este aşa, deoarece aici nu este vorba despre el, ci despre discipoli şi despre modul lor de a-şi urma maestrul. Discipolii trebuie să fie mulţumiţi să vadă că şi alţii îl urmează pe Cristos, chiar dacă într-o manieră diferită de a lor.

Să cerem Domnului această deschidere a inimii, pentru ca în orice comunitate creştină, umilinţa, slujirea reciprocă şi toleranţa faţă de alţii să construiască o adevărată fraternitate.