en-USro-RO

| Login
14 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 14 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înțelepciunea tainicã a lui Dumnezeu
Ps 36: Gura celui drept exprimã înțelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunțã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

Iob 3,1-3.11-17.20-23; Ps 87; Lc 9,51-56

„Iob a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut: *Piară ziua în care m-am născutY +„. Sunt cuvinte foarte amare şi revelează extrema disperare a unui om care ajunge să blesteme viaţa şi să invoce moartea, într-o dorinţă de disoluţie care este total contrară naturii umane. De ce aceste pagini, scandaloase, chiar şi pentru cel care studiază Biblia? Faptul că ele se găsesc în Scriptură ca un cuvânt revelat este un lucru mângâietor: Dumnezeu nu respinge pe cel care în timpul încercării vorbeşte fără să ştie ce spune, primeşte chiar şi aceste strigăte de disperare. Şi aceasta schimbă deja situaţia: dacă Dumnezeu le acceptă, înseamnă că ele nu sunt zadarnice.

Însă în Noul Testament există ceva în plus. Isus a primit în sine însuşi disperarea omului şi a dat acesteia o deschidere spre viaţă prin pătimirea sa. Pe cruce, abandonat de Tatăl, a luat asupra sa durerea umană cea mai tulburătoare şi s-a rugat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Iată de ce orice suferinţă umană, chiar cea mai teribilă, este acum marcată de o valoare misterioasă, dar reală.

Trebuie să fim persoane pline de încredere în misterul lui Cristos, pentru noi şi pentru a şti să o comunicăm şi altora atunci când sunt în încercări. Dumnezeu ne invită să-l ascultăm pe cel care este disperat cu însăşi compasiunea sa. Un preot îmi zicea că, găsindu-se într-o stare de spirit fericită, se ruga numai psalmi de laudă şi de mulţumire. Dar psalmii sunt rugăciunea întregii Biserici, pentru toţi cei aflaţi în nevoie, pentru toată umanitatea. Când cuvintele sfinte nu se potrivesc situaţiei noastre, trebuie să ne rugăm în numele Bisericii, pentru fraţii care în lume sunt lipsiţi de speranţă, care, asemenea lui Iob, se simt „îngrădiţi din toate părţile”, şi să îndreptăm asupra lor compasiunea ce ei o trezesc în noi.