Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

Lecturile de astăzi ne vorbesc despre neascultarea faţă de legea lui Dumnezeu, despre păcat. Orice creştin, dacă se vrea credincios lui Isus, trebuie să sufere pentru păcatele care se comit în lumea întreagă şi să se unească în rugăciunea profetului Baruh: „De partea Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, de partea noastră este ruşinea feţei”. Aceasta este o rugăciune inspirată de catastrofele naturale care au distrus poporul iudeu şi au provocat exilul. Atunci iudeii au meditat asupra vieţii lor şi au mărturisit înaintea Domnului infidelitatea lor: „Noi ne-am împotrivit Domnului Dumnezeului nostru şi ne-am încăpăţânat în a nu asculta de glasul lui”. E o rugăciune admirabilă, inspirată de Duhul Sfânt. Să mărturisim înaintea Domnului infidelităţile, fără să ne separăm de păcătoşi, dar să ne plasăm în mijlocul lor pentru a mărturisi înaintea lui Dumnezeu că suntem nevrednici de binefacerile sale, că nu am fost ascultători faţă de glasul său: iată rugăciunea pe care putem să o facem gândindu-ne la toate nedreptăţile care există în lume, la ura care ici-colo explodează cu cruzime inumană făcând victime nevinovate, la corupţie, la săracii care continuă să fie oprimaţi, la bogaţii care vor să fie din ce în ce mai bogaţi, la imoralitatea de orice fel. Noi trebuie să luăm asupra noastră toate acestea, nu cu neliniştea care deprimă, ci cu solidaritatea ce împărtăşeşte şi care vrea, împreună cu Isus, să ia asupra ei păcatele lumii. Atunci vom merge în întâmpinarea milostivirii divine, cum se roagă astăzi psalmul responsorial: „Până când, Doamne, vei stărui în mânia ta? Cât timp va mai arde mânia ta ca focul? Nu-ţi mai aminti de nelegiuirile noastre de demult, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta, căci suntem cu totul lipsiţi de putere. Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, pentru slava numelui tău! Eliberează-ne şi iartă-ne păcatele, pentru numele tău!”