en-USro-RO

| Login
11 decembrie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 11 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Damasus I, pp. *
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,25-31: Domnul atotputernic îi dã puteri celui obosit.
Ps 102: Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul.
Mt 11,28-30: Veniți la mine toți cei osteniți.
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent

Iob 38,1.12-21; 39,33-35; Ps 138; Lc 10,13-16

În faţa problemei răului şi a nedreptăţii prezente în lume, fiecare dintre noi este înclinat să-l acuze pe Dumnezeu; vedem aceasta în psalmul 73, unde această tentaţie este descrisă şi, în acelaşi timp, denunţată: „Puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei, pentru că i-am invidiat pe cei puternici şi văzând pe cei păcătoşi îndestulaţi”. Prosperitatea celor răi este un scandal, deoarece ea pare să nege faptul că există un Dumnezeu drept. „Nu există suferinţă pentru ei, constată psalmistul, trupul lor este sănătos şi bine hrănit. Din mândrie îşi fac colier şi violenţa este haina lor. Din răutatea lor iese nedreptatea, iar din inima lor ies gândurile rele”. Şi concluzia psalmistului pare să fie aceasta: „Iată, aceştia sunt cei nelegiuiţi: întotdeauna liniştiţi, întotdeauna adunând bogăţii peste bogăţiiY Eu, în schimb, sunt lovit în fiecare zi, suferinţa mea se reînnoieşte în fiecare dimineaţă. Deci în zadar mi-am păstrat curăţia inimii şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie”. Apoi el reflectează şi afirmă: „Dacă aş fi spus: *Voi vorbi asemenea lor+, aş fi trădat legământul neamului fiilor tăi”.

La fel şi Iob, în nenorocirea sa cutremurătoare, se ia de Dumnezeu şi îl întreabă plin de supărare: „De ce îmi ascunzi faţa ta şi mă consideri ca pe un duşman? Vrei să înspăimânţi o frunză purtată de vânt şi să persecuţi un pai uscat, spunând împotriva mea sentinţe amare şi reproşându-mi greşelile tinereţii mele?”

La sfârşitul Cărţii lui Iob, Domnul îi răspunde şi îl ajută să înţeleagă că cunoaşterea sa este foarte limitată, că nu poate pretinde să găsească o soluţie la problema răului. În prima lectură de astăzi, Domnul îl întreabă: „De când eşti, ai dat vreodată porunci dimineţii?Y Ai pătruns tu vreodată până la izvoarele mării sau te-ai plimbat vreodată pe fundul oceanului? Ţi s-au deschis ţie vreodată porţile morţii sau ai văzut intrarea care duce în ţara umbrelor?”

Există atâtea lucruri care rămân misterioase pentru noi. Ştiinţa modernă a rezolvat, desigur, multe dintre aceste probleme, a făcut descoperiri admirabile, însă orice pas înainte al ştiinţei pune probleme încă şi mai numeroase; frontierele necunoscutului, departe de a fi atinse, se îndepărtează tot mai mult. Oamenii de ştiinţă nu au răspunsuri pentru întrebările cele mai profunde. Omul, dacă este sincer, trebuie să recunoască faptul că nu ştie să răspundă la lucrurile cele mai importante din viaţa sa; cunoaşte numai detaliile, dar nu poate să pretindă că ştie ansamblul lucrurilor şi al problemelor.

Este necesar, deci, să rămânem umili înaintea lui Dumnezeu. Iob, după ce l-a ascultat pe Domnul, recunoaşte aceasta: „Iată-mă, am fost uşuratic, ce ţi-aş mai putea răspunde? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată şi încă o dată nu voi mai vorbi; am vorbit a doua oară, dar nu voi mai adăuga nimic!” Şi este adevărat, umilinţa este necesară pentru a intra B cum o spune psalmul B în misterul lui Dumnezeu. „Meditam pentru a înţelege: mi-a fost foarte greu până ce nu am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu; atunci am înţeles care este sfârşitul lor”, sfârşitul celor răi. „Eram nechibzuit şi nu înţelegeamY Dar eu sunt cu tine întotdeauna”. Lucrul esenţial este acesta: să fii mereu cu Dumnezeu, să treci chiar şi prin valea întunericului, punându-ţi mâna în mâna lui Dumnezeu. Numai aşa poţi ajunge la lumină. Lumina ne vine din misterul pascal al lui Cristos, care nu suprimă suferinţa şi nedreptatea, ci face din acestea drumul spre înviere, adică spre victoria iubirii. Secretul tuturor lucrurilor nu se găseşte în speculaţiile intelectuale; se găseşte numai în abundenţa iubirii.