en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

E posibil ca evanghelia de astăzi să trezească în noi un pic de nostalgie, dacă preferăm să fim ca Maria, aşezată la picioarele lui Isus pentru a asculta cuvântul său, dar în realitate ne recunoaştem mai degrabă în preocupata Marta. Foarte probabil că nostalgia despre care vorbeam nu este o nostalgie pură. Dacă am reflecta puţin, ne-am da seama că atunci când am avea timpul necesar pentru a ne asuma rolul Mariei, preferăm să-l luăm pe acela al Martei, şi invers. Asta înseamnă că, în realitate, căutăm întotdeauna să mulţumim egoismul nostru, şi rolul Mariei, în fond, ne place nu pentru a asculta cuvântul lui Isus, ci pentru a sta liniştiţi, ceea ce este un alt lucru.

Cel care este cu adevărat credincios Domnului profită de toate momentele pentru a încerca să fie ca Maria, ascultând cu adevărat cuvântul Domnului, căutând bucuria în preajma lui. Atunci, chiar şi în mijlocul multiplelor ocupaţii, el reuşeşte să fie ca Maria. Există persoane foarte active, care trebuie permanent să treacă de la o ocupaţie la alta, şi în interior sunt într-o profundă pace, într-o tainică contemplare, deoarece ele rămân cu inima lor în Domnul. Ele fac tot ceea ce trebuie să facă, nu într-o separare artificială de lucruri, ci într-o seninătate deplină, deoarece, astfel, ele îl slujesc pe Domnul şi iubirea lor faţă de el şi faţă de aproapele aduce inimii lor o linişte extraordinară.

Să-i cerem Domnului să ne ajute să fim credincioşi cuvântului său şi să nu ne căutăm pe noi înşine, nici în odihnă nici şi în activitate, ca să putem avea adevărata linişte ce vine din unirea cu el, în orice acţiune şi în orice circumstanţă.