en-USro-RO

| Login
25 iunie 2019

Calendarul zilei

Marți, 25 iunie 2019

Sfintii zilei
Sf. Wilhelm, abate
Liturghierul Roman
Marți din sãptãmâna a 12-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV, UP
Lectionar
Gen 13,2.5-18: Sã nu fie ceartã între mine și tine, suntem doar frați!
Ps 14: Cei cu inima curatã vor locui în casa Domnului.
Mt 7,6.12-14: Tot ce vreți ca oamenii sã facã pentru voi, faceți și voi pentru ei!
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 12-a de peste an

Gal 3,1-5; din Lc 1; Lc 11,5-13

Ştim că pentru sfântul Paul eroarea galatenilor era foarte gravă, deoarece era vorba despre un lucru fundamental. Ei voiau să obţină mântuirea prin intermediul faptelor lor, împlinind lucrările legii, observând legea lui Moise; ei se convingeau tot mai mult că pe acest lucru se bazează mântuirea. Paul luptă cu putere împotriva acestei erori, care zădărniceşte întreaga viaţă spirituală şi orice raport cu Dumnezeu. Fundamentul mântuirii nu sunt faptele, ci credinţa. Este vorba de a-l primi pe Duhul Sfânt, lucru posibil nu prin operele umane, nu prin eforturile umane: el este darul care se obţine prin credinţă şi rugăciune. Isus spune: „Tatăl vostru ceresc va da pe Duhul Sfânt acelora care îl cer”; el este un dar gratuit.

Desigur, operele sunt necesare, dar problema este unde punem fundamentul vieţii noastre. Fundamentul este credinţa; operele trebuie să urmeze credinţa, nu să vină înaintea ei. Noi contăm pe Dumnezeu, ştim că Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi şi nu ne punem pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu. Numai prin credinţă suntem conştienţi că suntem capabili de a săvârşi lucrările divine, desigur, nu cu puterile noastre, ci cu harul său. Să reflectăm bine la aceasta, deoarece avem întotdeauna iluzia în care trăiau galatenii, cum că mântuirea este în noi înşine, că importantă este bunăvoinţa noastră, efortul nostru. Nu. Fundamentul mântuirii este credinţa, este harul lui Dumnezeu, şi efortul nostru trebuie să fie acela de a-l primi, de a-l primi pe Dumnezeu, de a primi iubirea sa gratuită, nu de a fabrica propria noastră sfinţenie, perfecţiunea noastră. Astfel, vom sfârşi prin a trăi cu conturile făcute, blocaţi în noi înşine, negând pentru totdeauna iubirea.

Să cerem harul de a înţelege că totul vine de la Dumnezeu şi că atitudinea noastră fundamentală trebuie să ne deschidă pentru primirea darului lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt.