en-USro-RO

Inregistrare | Login
18 decembrie 2017

Calendarul zilei

Luni, 18 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Malahia, profet; Graţian, ep.
Liturghierul Roman
18 decembrie
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent II
violet, III, LN
Lectionar
Ier 23,5-8: Îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea şi multă pace.
Mt 1,18-24: Isus se va naşte din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Meditatia zilei
18 decembrie

Gal 1,13-15; 2,1-2; Ps 9; Lc 11,15-26

Evanghelia de astăzi vorbeşte despre lupta dintre Isus şi diavol, o luptă care are loc în inima omului. Noi ştim că am fost eliberaţi de păcat şi de diavol prin harul lui Dumnezeu şi Botez şi, apoi, în decursul vieţii, prin sacramentul Reconcilierii. În acest text al evangheliei, care conţine unele pasaje mai dificile, ne oprim pentru a reflecta asupra a ceea ce Domnul a spus la sfârşit: „Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri pustii, căutându-şi odihnă, şi fiindcă nu o găseşte, îşi zice: *Mă voi întoarce în casa de unde am ieşit!+ Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce şi mai ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, intră împreună în casă şi locuiesc în ea. Astfel, starea acestui om este mai rea acum, la sfârşit, decât era la început!”

Când diavolul a fost alungat „de unul mai puternic decât el”, adică de Domnul Isus, „casa” a fost măturată şi împodobită, dar există pericolul să rămână goală. Dacă se întâmplă acest lucru, diavolul se poate întoarce şi starea finală poate să devină mai gravă decât prima. Ce vrea să spună expresia „casă goală”? În mod spontan, ne dorim să fim eliberaţi de rău şi, în special, de păcatul care apasă pe conştiinţa noastră; dorim aceasta şi suntem recunoscători Domnului când el ne eliberează: atunci casa noastră este curată şi frumos împodobită. Dar în viaţa spirituală există şi o altă etapă necesară, care, tot în mod spontan, ne place mai puţin, deoarece în această casă noi vrem să fim liniştiţi, să ne simţim stăpâni fără să ne comande cineva. Şi totuşi, gândul că stăpânul poate să fie un altul, fie el şi Domnul, nu ne place întotdeauna. Când el ne deranjează, am prefera să rămânem singuri în casa noastră, şi el ne deranjează în multe moduri: cu împrejurările, servindu-se de alţii, cu exigenţele sale, în timp ce pentru noi a împlini voinţa lui nu este tocmai un lucru spontan. Şi totuşi, dacă vrem să fim stăpânii vieţii noastre, ne punem într-o condiţie foarte periculoasă: egoismul care se manifestă astfel este mai rău decât păcatul care mai înainte ne murdărea casa, deoarece ne face să trăim într-un mod contrar spiritului lui Dumnezeu. Trăind cu dorinţa de a nu fi deranjaţi, nici de Dumnezeu, nici de aproapele, trăind după părerile noastre şi după comoditatea noastră, nu facem altceva decât să trăim într-o subtilă şi profundă perversiune, care face jocul diavolului.

Să ne reînnoim astăzi hotărârea de a-l lăsa pe Domnul să devină stăpânul casei noastre, de a renunţa la gândurile, preferinţele şi capriciile noastre, pentru a primi în orice moment dorinţele sale.