en-USro-RO

| Login
28 februarie 2020

Gal 4,31B5,6; Ps 118; Lc 11,37-41

„Legea ta, Doamne, este bucuria mea”. Este ciudată prezenţa acestui psalm între cele două lecturi care sunt împotriva legii. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Galateni, ne repetă astăzi că nu suntem obligaţi să observăm legea deoarece Cristos ne-a eliberat şi continuă: „În Cristos Isus n-are importanţă dacă am primit sau nu tăierea împrejur, importantă este credinţa care lucrează prin dragoste”. Acest psalm nu poate să fie citit de noi aşa cum îl citesc evreii. Pentru noi singura lege este caritatea, numai atunci putem vorbi despre lege „bucuria mea”.

Evanghelia se situează pe aceeaşi linie. Fariseul care l-a invitat pe Isus la masă „s-a mirat văzând că Isus n-a îndeplinit ritualul spălării înainte de masă”. Şi Isus răspunde: „Voi curăţaţi partea dinafară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunteţi plini de lăcomie şi de răutate. De aceea, daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi”. Cu acest pasaj neaşteptat, evanghelia se pune în acord cu Scrisoarea către Galateni: „Importantă este credinţa care lucrează prin dragoste”.

Singurul lucru care contează este să ne bazăm pe Isus cu toată credinţa. Nu în noi este izvorul carităţii şi ne înşelăm dacă gândim că putem singuri să lucrăm în caritate. Numai în Isus putem aceasta, pentru că el este izvorul vieţii, al binelui, al carităţii care ne smulge din egoism şi ne deschide către alţii, prin el devenim „curaţi” în iubire.

Să-i cerem pentru noi şi pentru toţi cei care ne sunt dragi darul unei credinţe mari, ce face din Isus singurul sprijin al vieţii noastre ce se transformă prin intermediul carităţii, care ne-a fost dăruită deja şi pe care Duhul o face operantă în noi.