en-USro-RO

| Login
6 decembrie 2019

Calendarul zilei

Vineri, 6 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Nicolae, ep. *
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna 1 din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), I
Lectionar
Is 29,17-24: În ziua aceea, ochii celor orbi vor vedea.
Ps 26: Domnul este lumina și mântuirea mea.
Mt 9,27-31: Doi orbi, care au crezut în Isus, au fost vindecați.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna 1 din Advent

Rom 3,21-30; Ps 129; Lc 11,47-54

Cărturarii şi fariseii se considerau drepţi şi Isus le spune în mod direct că nu e aşa, că numai Dumnezeu este drept. Sfântul Paul, în pasajul Scrisorii către Romani pe care îl citim astăzi, proclamă tocmai manifestarea dreptăţii divine: „Dumnezeu şi-a arătat dreptateaY şi profeţii sunt doar martori”. Astăzi noi nu mai înţelegem cuvântul „dreptate” cum îl înţelegea sfântul Paul; când auzim vorbindu-se despre dreptatea lui Dumnezeu, ne gândim imediat la pedeapsa pe care Dumnezeu cel drept o va da celor păcătoşi; Paul, în schimb, se gândea la harul lui Dumnezeu. El spune, de fapt, că dreptatea lui Dumnezeu se manifestă prin îndreptăţirea gratuită, „prin harul său”.

În mod efectiv, când Biblia vorbeşte despre dreptatea lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui drept, se referă, de obicei, la sclavia celor oprimaţi în Egipt: israeliţii oprimaţi aşteptau dreptatea lui Dumnezeu, intervenţia lui Dumnezeu împotriva opresorilor. Şi mai apoi, în decursul istoriei, poporul lui Israel a invocat dreptatea lui Dumnezeu pentru a fi eliberat, dreptatea divină care se manifestă împotriva opresorilor şi dă libertate poporului său. Şi la sfântul Paul acest gând este prezent: dreptatea lui Dumnezeu care ne eliberează de sclavie.

Dar în acest caz, el vorbeşte despre sclavia păcatului: noi suntem oprimaţi de păcat, striviţi sub greutatea păcatului şi dreptatea lui Dumnezeu ne eliberează în mod gratuit. Iată gândul sfântului Paul când ne vorbeşte cu bucurie şi entuziasm despre manifestarea dreptăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept şi distribuitor de dreptate. Dreptatea sa este una care se comunică şi îi face drepţi pe alţii, care aşază orice lucru la locul lui, care pune în noi pacea: pacea conştiinţei, pace între noi, pace între noi şi Dumnezeu. Şi întreaga viaţă creştină este fundamentată pe această dreptate a lui Dumnezeu, care ne-a „îndreptăţit”, ne-a făcut drepţi. Însă pentru ca dreptatea lui Dumnezeu să fie operantă, se cere un singur lucru: credinţa. Omul nu poate să se elibereze de păcat cu propriile lui puteri, trebuie să mărturisească faptul că numai Dumnezeu îl poate elibera. Altfel, se ajunge din nou la atitudinea fariseică: credinţa că suntem drepţi, gândul că numai operele noastre ne merită reconcilierea cu Dumnezeu.

Fundamentul a toate este credinţa, acceptarea intervenţiei Dumnezeului celui drept şi bun, a dreptăţii eliberatoare a lui Dumnezeu. Pe acest fundament, noi putem să împlinim orice faptă bună, şi trebuie să împlinim multe fapte bune, dar fără să credem că acestea ne merită îndreptăţirea. Paul a luptat cu toate puterile sale împotriva acestei iluzii. Numai pentru că toţi „au fost îndreptăţiţi în mod gratuit prin harul lui, în virtutea mântuirii înfăptuite de Isus Cristos”, noi putem să facem fapte bune şi Dumnezeu poate să ne dea recompensa, după ce le vom fi împlinit. Dacă punem faptele noastre B acelea pe care sfântul Paul le numeşte „faptele legii” B la temelie, atunci totul se schimbă. Credinţa ne ajută să mărturisim că toate le-am primit de la Dumnezeu, că noi eram incapabili de vreo îndreptăţire în raport cu Dumnezeu şi în raportul cu ceilalţi, că Dumnezeu a intervenit să ne îndreptăţească într-un mod gratuit, fără vreun merit al nostru. Pe acest fundament solid se poate construi totul, întru slava lui Dumnezeu.