en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

Ef 1,1-10; Ps 97; Lc 11,47-54

Astăzi începem lectura Scrisorii către Efeseni, o scrisoare splendidă a sfântului Paul, cu o tonalitate diferită de a celorlalte. În toate celelalte scrisori, Paul are în mod necesar accente polemice, puternice şi chiar violente împotriva adversarilor credinţei, împotriva ereziilor care încep deja să apară în Biserică. În Scrisoarea către Efeseni găsim, în schimb, o seninătate şi un entuziasm care nu sunt tulburate de nici o polemică.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a copleşit cu binecuvântarea sa spirituală în ceruri, întru CristosY, în el ne-a alesY, ne-a predestinat să fim fiii săiY, prin bogăţia harului său, ne-a înzestrat cu toată înţelepciunea şi înţelegereaY El ne-a descoperit misterul hotărârii pe care a luat-o dinainte în CristosY„. Sfântul Paul este plin de admiraţie pentru generozitatea lui Dumnezeu, strălucirea harului, bogăţia sa de nepătruns. Dar în această scrisoare el îl admiră, înainte de toate, pe Dumnezeu ca izvor al unităţii.

Scrisoarea către Efeseni este, într-adevăr, scrisoarea unităţii poporului lui Dumnezeu, unitate formată din unirea poporului evreu şi a popoarelor păgâne în unica Biserică a lui Dumnezeu. Acesta este marele mister admirat de Paul, care nu a fost revelat generaţiilor trecute, şi pe care acum Duhul l-a revelat, adică faptul că şi păgânii sunt chemaţi la moştenirea aceleiaşi promisiuni făcute poporului evreu, în Cristos Isus. Aceasta este lucrarea minunată care trezeşte entuziasm în Paul. Se părea că Dumnezeu, într-un oarecare sens, limitase planul său, că şi-ar fi ales un popor şi doar acelui popor i-ar fi dedicat toate gândurile şi preocupările sale. Dar acum s-a revelat că alegerea poporului evreu nu a fost decât în vederea mântuirii tuturor popoarelor, că planul lui Dumnezeu este extins în mod minunat la toţi oamenii, că Dumnezeu nu şi-a limitat generozitatea sa.

Evreii, în faţa acestei revelaţii, au rămas surprinşi şi s-au blocat în privilegiile lor. Dar refuzul lor „a semnat reconcilierea lumii”, cum scrie Paul romanilor. Isus, ne spune evanghelia, a invitat în permanenţă poporul său să fie generos asemenea lui Dumnezeu, să accepte ca privilegiile sale să treacă şi la alţii, să se bucure de convertirea păcătoşilor, şi nu să fie trişti asemenea fratelui mai mare din cauza sărbătorii pe care tatăl a pregătit-o la întoarcerea fiului rătăcit.

Domnul vrea ca inima noastră să fie deschisă pentru a-i primi pe toţi cei care sunt primiţi de generozitatea sa. Sfântul Paul are o asemenea inimă. El nu invidiază ca şi compatrioţii săi, el este fericit că păgânii au fost chemaţi la aceeaşi moştenire şi consideră un mare har ca el să fie chemat să vestească acestora nebănuitele bogăţii ale lui Cristos.

Să ne unim cu toată inima imnului de mulţumire al apostolului: noi suntem moştenitorii neamurilor la care Dumnezeu şi-a extins harurile sale, arătându-şi milostivirea sa.