en-USro-RO

| Login
26 februarie 2020

Rom 5,12-15.17-19.20-21; Ps 39; Lc 12,35-38

Prima lectură de astăzi afirmă principiul solidarităţii tuturor oamenilor, dubla solidaritate: în rău, ca şi în bine: „Aşa cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, iar prin păcat moartea, tot astfel moartea a trecut la toţi oamenii, deoarece toţi oamenii au păcătuit în cel dintâi omY cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra tuturor oamenilor”.

Este un principiu acceptat cu dificultate, înainte de toate, în aspectul său negativ: „prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oameniiY„. Pare dur şi nedrept şi suntem în continuu tentaţi să ne sustragem acestei solidarităţi. Nu vrem să fim confundaţi cu păcătoşii: putem să ne rugăm pentru ei şi o facem, dar separându-ne de condiţia lor. Şi totuşi, dacă nu acceptăm această solidaritate în păcat şi în condamnare, nu vom primi „cu prisosinţă harul care îndreptăţeşte”. Cristos a acceptat-o şi s-a prezentat înaintea Tatălui încărcat cu păcatele întregii omeniri, el, „cel sfânt, inocent, fără pată, separat de cei păcătoşi” (Evr 7,26). E un mister profund, revelaţie a unei iubiri pe care mintea umană nici nu o poate concepe.

Devoţiunea către inima lui Isus, introducându-ne în misterul jertfei sale solidare cu păcatele lumii, pentru ca acolo unde a prisosit păcatul, harul să prisosească şi mai mult, „aducând dreptatea, dând viaţă veşnică prin Isus Cristos”, ne încurajează să trăim cu el această solidaritate şi să oferim cu iubire micile şi marile suferinţe ale vieţii noastre, ca să se reverse asupra tuturor oamenilor „dreptatea care dă viaţă”.