en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020

Ef 4,32B5,8; Ps 1; Lc 13,10-17

Nu ştiu de ce parte ne-am situa noi în episodul pe care îl citim azi în evanghelie. Desigur, acum noi cunoaştem evanghelia şi în nod natural ne-am situa alături de Isus, dar foarte uşor în viaţa concretă gândim asemenea şefului sinagogii, deoarece corespunde mai mult mentalităţii noastre. Isus, în schimb, se grăbeşte să elibereze oamenii, se grăbeşte să elibereze acea sărmană femeie, care aştepta de optsprezece ani.

Noi ne-am obişnuit cu suferinţele altora şi, cu siguranţă, am fi gândit împreună cu şeful sinagogii: „A aşteptat optsprezece ani, putea să mai aştepte o zi în plus, şi nu să vină să tulbure serviciul de la sinagogă în zi de sabat!” Noi, ca şi el, am fi gândit că serviciul Domnului este mai important decât vindecarea unei femei în vârstă, mai mult sau mai puţin neglijată, mai mult mai puţin dispreţuită. Şi mulţi creştini gândesc astfel în situaţii similare. Când cineva face un lucru extraordinar, puţin ieşit din comun, pentru a ajuta pe altul, îndată există creştini, călugări, călugăriţe care se scandalizează şi se gândesc că nu se face aşa, că trebuie respectate regulile, comunitatea etc. Ei nu au grija de a-l elibera pe cel care se află în nevoie, se gândesc că slujirea lui Dumnezeu se face într-un alt mod.

Isus, însă, ne demonstrează că slujirea lui Dumnezeu se face ajutând aproapele, şi ajutându-l în grabă, fără să aşteptăm, dacă ne este posibil, să-l ajutăm imediat. Astfel, suntem „imitatori ai lui Dumnezeu, trăind în dragoste”. Persoanele sunt mai importante decât normele, ceea ce nu vrea să spună că pentru orice capriciu suntem autorizaţi să acţionăm împotriva lor. Isus ne-a învăţat că persoanele sunt mai importante decât normele, chiar mai importante decât sabatul, atât de important în Vechiul Testament.

Domnul trebuie să ne elibereze, el este Salvatorul şi Eliberatorul nostru. „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!”: această fiică a lui Abraham trebuia să fie eliberată chiar şi în zi de sâmbătă. Isus se arată liber, nu se preocupă nici de scandal, nici de normă, care totuşi a fost dată de Dumnezeu. Dar e cert că există o poruncă divină încă şi mai importantă: să eliberezi persoanele.

Avem multe de învăţat din această evanghelie, deoarece cădem adeseori în mentalitatea neutrală care blochează caritatea pentru un motiv sau altul. Să-i cerem Domnului să pună în noi dorinţa sa şi preocuparea sa de a-i elibera pe cei ce se află în necesitate atunci când este posibil.