en-USro-RO

| Login
7 iulie 2020

2Tim 2,22-26; Ps 118; In 17,20-26

Rugăciunea colectei care spune: „O, Dumnezeule, care ai dat sfântului episcop Irineu harul de a întări Biserica în adevăr şi în pace. indică bine opera împlinită de acest sfânt, episcop al Bisericii din Lion în sec. al II-lea.

În acel timp, doctrina Bisericii era ameninţată de gnosticism, care avea tendinţa de a reduce totul la o pură abstracţie; Irineu, cu predica şi opera sa, i-a apărat integritatea, aprofundând cunoaşterea Scripturilor şi misterelor credinţei: Sfânta Treime, Cristos centrul istoriei, Euharistia care, hrănindu-ne cu trupul şi sângele lui Cristos, „face trupul nostru capabil de vederea lui Dumnezeu”.

Irineu este un sfânt foarte optimist: lui îi aparţine celebra afirmaţie: „Gloria lui Dumnezeu este omul viu”. În ce sens?

Evanghelia de astăzi vorbeşte despre glorie: „Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem”. „Gloria” ar putea fi această unitate a tuturor oamenilor în iubire, reflex al unităţii divine. Umanitatea, devenită „perfectă în unitate”, poate să fie „slava lui Dumnezeu”, reflexul gloriei sale, în Cristos.

Promotor al adevărului, Irineu a fost şi promotor al păcii în Biserică, făcându-se mediator al reconcilierii în controversa privind data Paştelui, problemă puţin importantă, dar care ameninţa unitatea şi pacea creştinilor în acel secol.

Să cerem, deci, prin mijlocirea sa, ceea ce însăşi Biserica cere: „O, Dumnezeule, care i-ai dat sfântului episcop Irineu harul de a întări Biserica ta în adevăr şi pace, fă să ne reînnoim în credinţă şi în iubire şi să căutăm întotdeauna ceea ce promovează unitatea şi pacea”.