en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

Fil 2,5-11; Ps 21; Lc 14,15-24

Astăzi suntem invitaţi la disponibilitatea de a primi bucuria lui Dumnezeu, care ne cheamă la un banchet, la o sărbătoare. „Un om a dat un mare ospăţ şi a invitat multă lume. Când trebuia să înceapă masa, l-a trimis pe servitorul său să spună invitaţilor: *Veniţi, toate sunt gata!+„.

Disponibilitatea noastră trebuie să fie întotdeauna orientată spre bucuria sa, nu la sarcinile care trebuie să fie duse la sfârşit, nu la împlinirea unor datorii mai mult sau mai puţin plăcute. Numai aşa îi va fi plăcută lui Dumnezeu angajarea noastră, modul nostru de a lucra, deoarece el vrea fericirea noastră, vrea să aibă posibilitatea de a ne oferi darurile sale, pe care noi să le primim cu toată inima.

Cât sunt de nechibzuiţi cei ce nu vor să primească bucuria sa, cum sunt invitaţii care au preferat afacerile lor, bucuriile lor limitate: „Trebuie să merg să văd ogorul pe care l-am cumpăratY Trebuie să merg să încerc cele cinci perechi de boiY Mi-am luat soţieY„. Noi, dimpotrivă să-i cerem să ne facă disponibili pentru această bucurie. Desigur, ştim că trebuie să renunţăm la anumite lucruri, dar o facem plini de bucurie, asemenea omului care găseşte o comoară într-un ogor şi merge şi vinde toate averile sale pentru a cumpăra acel ogor (cf. Mt 13,44).

Isus a renunţat la sine însuşi, s-a umilit pe sine pentru a-şi asuma sărăcia noastră până la moartea pe cruce; noi trebuie să renunţăm la noi înşine pentru a primi bogăţia sa, trebuie să ne umilim pentru a participa la gloria sa.

Dacă ne lăsăm preocupaţi de atâtea lucruri, Dumnezeu nu poate să ne dea darurile sale; dar dacă suntem săraci, umili, dacă acceptăm comuniunea cu alţi săraci asemenea nouă, comuniunea acelora pe care societatea îi dispreţuieşte şi care stau prin pieţe, pe străzile cetăţii, el ne va primi în casa sa şi ne va da bucuria sa, şi nimeni n-o va putea lua de la noi.