en-USro-RO

| Login
11 decembrie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 11 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Damasus I, pp. *
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,25-31: Domnul atotputernic îi dã puteri celui obosit.
Ps 102: Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul.
Mt 11,28-30: Veniți la mine toți cei osteniți.
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent

Flm 7-20; Ps 145; Lc 17,20-25

Fariseii îl întreabă pe Isus: „Când va veni împărăţia lui Dumnezeu?”, aşteptând o manifestare extraordinară, spectaculoasă, şi Isus răspunde: „Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!” S-ar putea chiar traduce: „este în voi”, şi aceasta este o indicaţie preţioasă pentru discernământul spiritelor: împărăţia lui Dumnezeu nu trebuie căutată în lucrurile spectaculoase, ci în corespunderea la şoaptele interioare ale Duhului Sfânt.

În noi există mai multe niveluri de viaţă: instinctele naturale şi raţiunea care deja ordonează şi domină instinctele, dar există, de asemenea, un nou principiu de viaţă, care este Duhul lui Isus, comunicat nouă în Botez şi în Mir şi alimentat, am putea spune, de toate sacramentele. Graţie Duhului Sfânt, putem trăi în noutatea vieţii şi să vedem, într-un oarecare sens, lucruri inaccesibile raţiunii umane. Fără îndoială, înseamnă deja foarte mult a trăi în mod virtuos în conformitate cu raţiunea, dominând instinctele, dar aceasta nu este încă o viaţă creştină: un creştin trebuie să se pună în orice circumstanţă sub inspiraţia, sub îndemnul Duhului Sfânt. Nu este întotdeauna uşor, deoarece în noi totul este un ansamblu de principii dictate sau de lume, sau de raţiune, sau de Duhul Sfânt, şi este necesar să înţelegem rând pe rând de unde vine impulsul ce ne îndeamnă să facem un lucru sau altul. Uneori un gând care ne pare bun, excelent, are o rădăcină rea: căutarea interesului personal, o instinctivă tendinţă spre vanitate, spre ambiţie, sau chiar spre liniştea unei vieţi comode. Numai ascultarea Duhului în rugăciune, în reflecţie, în adevărată supunere detaşată de orice dorinţă personală poate să ne permită să-l înţelegem.

Sfântul Paul cheamă încontinuu creştinii să se reînnoiască în Spirit pentru a înţelege voinţa lui Dumnezeu, pentru a se desprinde de tendinţele lor instinctive şi chiar raţionale pentru a primi în rugăciune şi în întreaga viaţă Duhul creator. Duhul este, într-adevăr, creator: ne ajută să descoperim lucruri noi, care nu sunt de pe pământ şi care sunt, în acelaşi timp, un izvor de bucurie şi de detaşare.

Avem un exemplu în Scrisoarea către Filemon. Sfântul Paul se găsea în faţa unui caz de conştiinţă puţin mai complicat. Onesim, ceea ce se poate şti despre el, era un sclav fugit din casa stăpânului său Filemon, un bun creştin din Biserica din Colose. Era, deci, prin legea în vigoare, un delincvent. Sfântul Paul l-a primit pe acest sclav, şi l-a primit cu atâta bunătate că el s-a convertit. În acest moment, Paul avea diferite posibilităţi de a acţiona în raport cu Filemon. Putea, în conformitate cu legea, să-l retrimită pe Onesim la stăpânul său, care avea dreptul să-l pedepsească şi chiar într-un mod teribil. Exista şi o soluţie progresistă, la care se putea gândi sfântul Paul: sclavia nu are nici o valoare pentru un creştin, este contra evangheliei, deoarece în Cristos cu toţii suntem egali. Deci Onesim se poate considera complet liber şi Filemon nu putea să spună nimic. Apostolul, însă, a găsit o soluţie complet nouă: l-a trimis pe sclav înapoi la stăpânul său, dar cu o scrisoare, cerându-i să-l primească precum pe un frate, în Cristos. Nu-i impune nimic, face apel la caritatea sa, la credinţa sa, la recunoştinţa faţă de el, Paul, care l-a născut la credinţă, şi îi sugerează o soluţie. Face, deci, apel, călăuzit de Duh, în acelaşi Duh prezent în inima lui Filemon şi îi propune o soluţie care pentru acel timp era revoluţionară: el, stăpânul ofensat, să-l primească cu respect pe sclavul fugit! Duhul, care lucrează cu o mare blândeţe, a inspirat această soluţie lui Paul şi el i-a inspirat-o lui Filemon: „Deşi am în Cristos deplina libertate de a-ţi porunci ceea ce trebuie să faci, prefer să te rog în numele carităţii, pentru ca binele pe care îl faci să nu fie silit, ci de bunăvoie”.

Să-i cerem Domnului să ne facă întotdeauna docili faţă de Duhul său, pentru ca în viaţa noastră să poată opera acea noutate de viaţă proprie celor înviaţi.