en-USro-RO

| Login
11 decembrie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 11 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Damasus I, pp. *
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,25-31: Domnul atotputernic îi dã puteri celui obosit.
Ps 102: Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul.
Mt 11,28-30: Veniți la mine toți cei osteniți.
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent

Ap 1,1-4; 2,1-5; Ps 1; Lc 18,35-43

Astăzi, Domnul ne cheamă să cerem acelaşi har pe care îl cerea orbul aşezat să cerşească de-a lungul drumului: harul de a vedea, de a vedea voinţa lui Dumnezeu, iubirea sa, pentru a şti întotdeauna să alegem în funcţie de inspiraţiile Duhului Sfânt.

Începem lectura din Cartea Apocalipsului sfântului Ioan. „Apocalips” înseamnă „revelaţie”: tot revelaţie este şi harul de a vedea lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu.

Această carte a fost scrisă într-un timp de tulburări, de suferinţe, de persecuţii pentru creştinii, care erau neliniştiţi deoarece victoria lui Cristos promisă de evanghelie părea dezminţită de fapte: Biserica nu era victorioasă, ci persecutată. Şi tocmai în acest timp Ioan le-a reînsufleţit credinţa, încrederea şi le-a dat un mesaj de generozitate prin scrierea sa: Revelaţia.

Nu trebuie să ne fie teamă când lucrurile nu ne par atât de clare. În evanghelie, Isus spusese că în timpurile de încercare trebuie să ne ridicăm capul, să fim aproape mândri, deoarece mântuirea noastră este aproape; aparenţele par să fie împotriva noastră, dar, în realitate, Dumnezeu lucrează pentru noi: timpul dificultăţilor este timpul lui Dumnezeu.

Şi tocmai aceasta ne-o arată sfântul Ioan în Cartea Apocalipsului: toate situaţiile tulburi pe care el le descrie sunt numai o parte a luptei şi a victoriei lui Dumnezeu, victorie care este aproape.

Trebuie să credem cu tărie ca să fim martori curajoşi.

Pasajul de astăzi este începutul cărţii şi prima dintre cele şapte scrisori, este scrisoarea adresată Bisericii din Efes. Dumnezeu se bucură împreună cu ea de faptele din trecut, pentru generozitatea pe care a dovedit-o într-un anumit timp şi-i cere să-şi înnoiască elanul: „Îţi reproşez că nu mai ai iubirea cea dintâi. Adu-ţi aminte, aşadar, de unde ai căzut şi converteşte-te, întoarce-te la purtarea ta cea dintâi”.

E o chemare de a reînnoi iubirea, credinţa, fervoarea de altădată, de a nu se lăsa descurajată de evenimente, de oboseală, de încercări.

Să ascultăm acest cuvânt al Domnului şi să-i cerem să ne „înnoiască” în fiecare zi: în credinţă, în iubire, în speranţă, până când vom ajunge la ceruri noi şi la pământ nou şi vom fi pentru totdeauna cu el.