en-USro-RO

| Login
25 octombrie 2020

2Mac 6,18-31; Ps 3; Lc 19,1-10

„În zilele acelea, trăia un om cu numele Eleazar, care era cărturar de frunte şi înaintat în vârstă, având o înfăţişare foarte frumoasă. Pe acesta au voit să-l silească să mănânce carne de porc, deschizându-i gura cu forţa. Preferând o moarte glorioasă în locul unei vieţi de ocară, a mers de bunăvoie la instrumentul de tortură”.

Motivul pentru care Eleazar a suferit chinul astăzi ni s-ar părea de neînţeles, deoarece un creştin nu e ţinut la asemenea restricţii alimentare. Dar trebuie să respectăm şi să admirăm comportamentul său: putea să fugă de moarte şi nu a făcut-o, pentru a nu da un exemplu rău: „Nu se cuvine la vârsta noastră să fim făţarnici; mulţi tineri, din vina mea, ar fi duşi în eroare”. Amintirea persecuţiei lui Antioh Epifanul a fost mai târziu pentru primii creştini un exemplu de mare generozitate şi coerenţă din partea multor iudei.

În decursul veacurilor, chiar şi creştinii au ajuns persecutori ai iudeilor, dovedind lipsă de fidelitate faţă de Cristos: un creştin nu persecută, ci îi protejează pe cei persecutaţi, şi în această privinţă, din nefericire, avem multe exemple, înainte de toate, în timpul ultimului război mondial.

Trebuie, mai degrabă, să fim gata să înfruntăm persecuţia cu tărie sufletească şi să nu fim nici măcar complici ai persecutorilor.

Dacă prima lectură ne prezintă figura unui om fidel până la moarte, evanghelia relatează, în schimb, aventura admirabilă a unui om considerat de toţi un păcătos: Zaheu.

Nouă ne este uşor să ne regăsim în el, deoarece şi noi suntem păcătoşi, mici, şi nu ne este uşor să-l vedem pe Domnul: e necesar ca el să ne caute, să se decidă să vină spre noi, în casa noastră. Atunci iubirea sa gratuită ne va face capabili de o iubire generoasă ca aceea a lui Zaheu, poate chiar eroică, asemenea celei a lui Eleazar.

Să imităm umilinţa lui Zaheu, care nu s-a temut să se expună ridicolului căţărându-se, el, „mai-marele vameşilor şi om bogat”, într-un sicomor; să profităm de toate umilirile pentru a „urca” şi, astfel, pentru a-l vedea pe Isus şi pentru a auzi glasul său: „Astăzi, trebuie să intru în casa ta”.