en-USro-RO

| Login
5 decembrie 2019

Calendarul zilei

Joi, 5 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Sava, abate
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna 1 din Advent

Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I

 

violet, I

Lectionar

Is 26,1-6: Sã intre neamul cel drept, care se pãstreazã fidel.

Ps 117: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Mt 7,21.24-27: Va intra în împãrãția cerurilor acela care împlinește voința Tatãlui meu.

Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna 1 din Advent
 

2Mac 7,1.20-31; Ps 16; Lc 19,11-28

În parabola evangheliei de astăzi, Isus porneşte de la un fapt care poate fi propriu şi istoriei contemporane. Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, după moartea tatălui său, a trebuit să meargă la Roma pentru a primi investitura regală din partea senatului roman. Istoricul Iosif Flaviu istoriseşte că iudeii au trimis, în acelaşi timp, o delegaţie care să ceară ca Arhelau să nu domnească peste ei.

Domnul a luat deci acest exemplu al unui om care trebuie să plece mai înainte de a prelua puterea, astfel încât supuşii săi au rămas pentru un timp liberi, nesupravegheaţi. Evanghelia ne spune că Isus relatează această parabolă pentru cei ce „îşi închipuiau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând” şi o aşteptau cu nerăbdare, pentru că la sfârşit Dumnezeu trebuia să pună pe pământ toate lucrurile în ordine. Isus, însă, îi face să înţeleagă că Dumnezeu nu se grăbeşte, că nu vrea să intervină imediat şi că el însuşi, Cristos, nu-şi va prelua prea curând puterea universală: mai înainte de a se petrece acest lucru el trebuie să facă o călătorie lungă, în timpul căreia oamenii, credincioşi şi necredincioşi, sunt liberi. Cel care este credincios nu trebuie să se teamă de această libertate, ci trebuie să o primească cu multă încredere.

Domnul ne dă în mod real libertatea şi, pentru a-i fi credincioşi, trebuie să ştim să o folosim bine. Dacă vom gândi ca şi servitorul fricos şi laş: „Stăpâne, iată moneda ta: am învelit-o într-o pânză şi am ascuns-o, căci mă temeam de tine!”, atunci nu ne vom situa în planul vocaţiei noastre. În viaţa spirituală există, de asemenea, tentaţia „tuţiorismului”: căutarea lucrurilor mai sigure, teama de a lua orice iniţiativă, de a face ceva care ar putea să surprindăY Deci întotdeauna lucrurile mai sigure! Această atitudine nu face cinste lui Dumnezeu. Riscul este necesar, spune Domnul, cel puţin riscul de a pune această monedă, aceşti bani la bancă. Este un risc: eu nu-l mai am, dar aceşti bani vor aduce dobândă şi eu voi avea mai mult.

Trebuie să riscăm, să acceptăm iniţiative, să fim creativi; în acest mod, îl onorăm pe Dumnezeu Creatorul, ne asemănăm cu el, care riscă în continuare.

Aceasta este învăţătura evangheliei de astăzi. Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să riscăm, să profităm de libertatea noastră pentru a-l onora, producând cu adevărat roade bune pentru el şi pentru fraţii noştri. „Stăpâne, moneda pe care mi-ai dat-o a adus câştig alte zece”. Şi Domnul răspunde: „Foarte bine, eşti un servitor destoinic. Pentru că te-ai dovedit fidel în lucruri mici, îţi dau stăpânirea peste zece cetăţi!”

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea simţul voinţei sale, care ne vrea liberi, creativi, pentru a-l putea preamări pe el, creatorul universului.