en-USro-RO

| Login
13 decembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

Ap 10,8-11; Ps 118; Lc 19,45-48

În evanghelia de astăzi, Isus este prezentat ca fiind o personalitate bogată, complexă. Noi suntem tentaţi să o simplificăm, să ne construim un Isus după ideile noastre, dar evanghelia ne contrazice şi ne revelează în Isus aspecte diverse, care par uneori chiar în contrast unele cu altele.

„Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”, a spus Isus, dar aici el se arată foarte violent: îi alungă prin forţă pe vânzătorii din templu. Trebuie să acceptăm această imagine a lui Isus; lucru care, concret, înseamnă a accepta ca evanghelia să fie vestită în mijlocul oamenilor, să fie trăită în moduri diferite, fără a pretinde ca toţi să avem aceleaşi atitudini, aceleaşi orientări spirituale; să acceptăm că prezentarea şi vestirea evanghelică variază după circumstanţe, în modurile dictate de Duhul Sfânt. Aici, Isus este impulsionat de zelul pentru casa lui Dumnezeu: „Scriptura spune: *Casa mea să fie casă de rugăciune!+ Voi, însă, aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”. De câte ori citim în psalmi: „Doamne, nimiceşte-i pe duşmanii meiY Domnul va distruge în fiecare dimineaţă toţi nelegiuiţii din ţarăY„, şi în Benedictus mântuirea înseamnă a fi eliberaţi „de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc”.

De ce să fim eliberaţi? Pentru ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i putem „sluji fără teamă, în sfinţenie şi dreptate”.

În acest episod al evangheliei, Isus realizează această dorinţă: el eliberează templul lui Dumnezeu pentru ca acolo să poată fi slujit Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate şi pentru a face din casa lui Dumnezeu o casă de rugăciune.

Templul lui Dumnezeu nu este numai acela de la Ierusalim: este societatea, este fiecare persoană umană, care trebuie să fie eliberată de duşman pentru a-i putea sluji lui Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate.

Intenţia lui Isus era pur religioasă, dar duşmanii săi se temeau de consecinţe politice şi, de aceea, s-au hotărât să-l omoare, din cauza influenţei pe care o avea asupra poporului.

Poporul simplu, care nu avea preocuparea puterii, ambiţia de a conduce, îl asculta cu plăcere pe Isus, „era cucerit de el”. De fapt, Isus, după ce a purificat templul, învăţa acolo în fiecare zi.

Şi astăzi se verifică situaţii similare, şi mulţi misionari sunt condamnaţi sau asasinaţi deoarece apără în mod energic, cu curaj, drepturile celor mai săraci. În aceste circumstanţe nu este uşor să faci o judecată, cu atât mai mult atunci când nu eşti în situaţie, dar e sigur că orice preot care vorbeşte despre lucrurile sociale înfruntă riscul de a fi acuzat că face politică. Este adevărat că uneori putem fi imprudenţi şi să nu vedem cu claritate limitele propriilor datorii, dar există, de asemenea, şi alt pericol: acela de a tăcea atunci când ar trebui să vorbim tare împotriva nedreptăţii şi a oprimării.

Chiar în viaţa lui Isus avem exemple că Duhul Sfânt inspiră cuvinte şi acţiuni în forţă cu intenţie pur religioasă, şi totuşi cu urmări politice inevitabile.

Să ne rugăm, de aceea, Domnului ca el să inspire creştinilor B preoţilor şi întregului popor al lui Dumnezeu B supunere faţă de glasul Duhului Sfânt şi să împlinească întotdeauna, cu putere, dar şi cu bunătate, lucrarea sa, ca toţi să poată să-l slujească pe Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate.