1Mac 6,1-13; Ps 9; Lc 20,27-40

Cele două lecturi de astăzi ne pregătesc pentru sărbătoarea de mâine, sărbătoarea regalităţii lui Cristos.

În prima lectură vedem un rege pământesc care moare „în cea mai neagră tristeţe”, unul care a fost un tiran, un asupritor, un dispreţuitor al legii şi al cultului datorat adevăratului Dumnezeu. Evanghelia, dimpotrivă, vorbeşte despre înviere, faţă de care în zadar se opun saduceii. „Dumnezeu B spune Isus B nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, deoarece toţi trăiesc prin el”.

Isus, regele nostru, nu şi-a impus stăpânirea prin violenţă: a murit pe cruce, aparent în deziluzia falimentului. În realitate, moartea sa, acceptată cu iubire în profundă adeziune faţă de voinţa Tatălui, a triumfat asupra morţii şi s-a manifestat cu biruinţă în înviere.

Să ne pregătim să-l primim pe regele nostru „drept, victorios, umil”, cum scrie profetul Zaharia, cu profunda umilinţă a Mariei; să ne supunem lui cu toată inima, aşa cum el s-a supus voinţei Tatălui.

Astfel, vom intra în împărăţia sa: „împărăţia adevărului şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii”.