en-USro-RO

| Login
Wednesday, January 22, 2020

Ap 14,1-5; Ps 23; Lc 21,1-4

Să ne oprim atenţia asupra unei fraze din prima lectură: „Aceştia îl urmează pe Miel, oriunde se duce”. E idealul creştinului, în el îşi află fericirea.

Sfântul Bernard, comentând foarte frumos această frază, notează că Mielul merge foarte sus şi foarte jos. El merge foarte jos pentru că s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte; merge foarte sus deoarece este un Miel fără pată. Şi în Cartea Apocalipsului s-a spus, despre cei o sută patruzeci şi patru de mii (adică un număr foarte mare) că îl urmează pe Miel, că sunt fără pată, sunt „feciorelnici”.

Continuând comentariul său, sfântul Bernard spune: un păcătos convertit urmează Mielul, cel care este feciorelnic şi este mândru de starea lui urmează Mielul, dar nici unul dintre cei doi nu-l urmează oriunde va merge; păcătosul nu l-a urmat în fiinţa sa fără pată, cel feciorelnic, mândru de sine, nu-l urmează în umilinţa sa. Concluzia sfântului este aceasta: mai bine să fii ca păcătosul convertit, pentru că prin căinţă el se purifică de păcatele sale, şi poate să-l urmeze pe Miel, în timp ce mândria pătează virginitatea şi împiedică să-l urmeze cu adevărat. Uneori este bine să poţi atinge cu mâna propria mizerie căzând într-un oarecare păcat, deoarece te împiedică să cazi în păcatul care este şi mai grav, acela al mândriei.

Să-i cerem Domnului darul de a-l putea întotdeauna urma, cel puţin ca păcătosul căit, primind toate harurile sale, harul umilinţei şi al fidelităţii.