en-USro-RO

| Login
19 ianuarie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Sfintii zilei
Ss. Marius și Marta, soți m.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, I
Lectionar
Evr 4,12-16: Sã ne apropiem cu încredere de tronul harului!
Ps 18: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh și viațã.
Mc 2,13-17: Nu am venit sã-i chem pe cei drepți, ci pe cei pãcãtoși.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 de peste an

Dan 7,2-14; din Dan 3; Lc 21,29-33

Prima lectură de astăzi ne ajută să înţelegem un paradox: puterea umană este „inumană”; singura stăpânire „umană” este împărăţia lui Dumnezeu.

Daniel vede patru animale: un leu monstruos, care se ridică asemenea unui om şi are inimă de om; un urs, despre care spune: „Scoală-te şi mănâncă mai multă carne!”; un leopard căruia i-a fost dată puterea şi, în sfârşit, „o fiară înspăimântătoare şi extraordinar de puternică”, ce mânca, sfărâma şi călca în picioare.

Iată puterea umană nesupusă lui Dumnezeu, crudă, inumană, care pare să nu se mai sfârşească şi care este mizerabilă şi inconsistentă.

Acesteia, Daniel îi opune puterea lui Dumnezeu în viziunea despre acela care este „ca un fiu al omului” şi care primeşte puterea, gloria şi domnia de la Dumnezeu însuşi. Este regele care a preferat să sufere în loc să-i facă pe alţii să sufere, care s-a făcut om pentru a-i înţelege mai bine pe oameni şi să-i conducă într-un mod uman, cu blândeţe şi umilinţă.

Profeţia lui Daniel anticipă marea revelaţie a Noul Testament, unde este reamintită în momente decisive. Fiul Omului, căruia Dumnezeu îi dă gloria puterea şi domnia, este evocat de Cristos în răspunsul către marele preot: „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?” „Da, şi veţi vedea pe Fiul Omului venind pe norii ceruluiY„. Şi creştinii au tresăltat de bucurie recitind profeţia, şi contemplându-l pe Cristos la dreapta lui Dumnezeu. În ultima întâlnire a lui Isus cu ai săi, el proclamă că această profeţie s-a împlinit: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ”.

Această viziune trebuie, deci, să fie pentru noi un motiv de încredere neclintită şi de bucurie: Cristos a obţinut împărăţia veşnică, el este regele nostru blând şi umil, care ne-a făcut preoţi ai Tatălui său.