en-USro-RO

| Login
18 august 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 18 august 2018

Sfintii zilei
Fer. Paula Montaldi, fc.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
Ez 18,1-10.13b.30-32: Vã voi judeca pe fiecare dupã cãile lui.
Ps 50: Creeazã în mine, Dumnezeule, o inimã curatã!
Mt 19,13-15: Lãsați copiii și nu-i opriți sã vinã la mine, cãci împãrãția cerurilor este a acelora care sunt ca ei!

Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an

Ap 20,1-4.11B21,2; Ps 83; Lc 21,29-33

Cartea Apocalipsului vorbeşte astăzi despre judecata finală a noii creaţii pe care Dumnezeu o operează după disoluţia lumii actuale: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou”. Sfântul Ioan descrie cu entuziasm „cetatea sfântă, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei”. În capitolele următoare, descrierea se îmbogăţeşte cu multe detalii, dar liturgia nu ni le oferă spre lectură.

Această minunată viziune este speranţa noastră, ne dă curaj pentru viaţa prezentă, şi mai mult chiar, dacă ne gândim că ea nu se împlineşte decât în viitor. Judecata finală şi noul Ierusalim sunt o realitate prezentă. În Evanghelia după Ioan se spune: „Acum este judecata acestei lumi”, şi apostolul ne arată că realitatea definitivă se actualizează încă de pe acum.

Iudeii aşteptau un veac viitor, care trebuia să înceapă după zilele lui Mesia; creştinii ştiu că lumea viitoare a început deja cu moartea şi învierea lui Cristos. Acest nou Ierusalim este deja o realitate prezentă, chiar dacă deplina sa manifestare nu a avut deja loc şi o aşteptăm cu mare speranţă. Şi sfântul Ioan scrie că ceea ce noi suntem nu s-a arătat încă, dar suntem deja de pe acum în splendoarea noului Ierusalim. Dumnezeu ne dă acest har, îl dă Bisericii, care este, dincolo de toate slăbiciunile umane, o actualizare minunată a noului Ierusalim, prin darul lui Dumnezeu. Şi acest dar al lui Dumnezeu se poate actualiza şi în viaţa noastră. Orice creştin poate să fie, cu harul lui Dumnezeu, un nou Ierusalim. Harul este tocmai acesta: un dar al lui Dumnezeu care „coboară din cer” şi transformă persoana umană, în ciuda fragilităţii sale, într-o creatură nouă, frumoasă, împodobită ca o mireasă pentru mirele ei. Să trăim într-o bucurie şi o speranţă tot mai vie, mai frumoasă, mai puternică, pentru că tot ceea ce noi sperăm este deja o realitate care a început deja.