Dan 7,15-27; din Dan 3; Lc 21,34-36

Versetul aleluiatic de la Liturghia de astăzi exprimă atitudinea pe care Biserica o sugerează astăzi, ultima zi a anului liturgic: speranţă şi vigilenţă: „Fiţi atenţi, să nu se moleşească inimile voastreY ca să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului”. Putem să sperăm deoarece, aşa cum citim în Cartea lui Daniel, „domnia, stăpânirea şi slava tuturor împărăţiilor de pe pământ vor fi date poporului alcătuit din sfinţii Celui Preaînalt”. Atunci, Fiul Omului despre care am citit ieri corespunde poporului? E un punct obscur. Aici expresia are sensul colectiv şi, ca întotdeauna, mesianic, dar sensul personal nu este eliminat, deoarece Fiul Omului este, în acelaşi timp, capul, reprezentantul şi modelul poporului celor sfinţi: Isus s-a prezentat de mai multe ori pe sine ca fiind Fiul Omului. Sfinţii, spune Daniel, vor fi pentru un timp daţi în mâinile duşmanilor, apoi Dumnezeu îi va elibera cu puterea sa şi ei vor primi împărăţia. Iată speranţa noastră. „Aveţi încredere, eu am învins lumea”. Isus a învins şi noi participăm la victoria sa dacă rămânem uniţi cu el, în rugăciune şi în atitudine de veghere.

Ultima zi a anului liturgic ne pune în această atmosferă de încredere şi de pace şi putem să-l binecuvântăm cu bucurie pe Domnul prin cuvintele psalmului responsorial: „Binecuvântaţi-l voi, fiii oamenilor, pe Domnul / Binecuvântaţi-l voi, fiii lui Israel, pe Domnul. / Binecuvântaţi-l voi, preoţii Domnului, pe Domnul / Binecuvântaţi-l voi, slujitorii Domnului, pe Domnul. / Binecuvântaţi-l voi, duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul / Binecuvântaţi-l voi, cei sfinţi şi cei cu inima smerită, pe Domnul”.