en-USro-RO

| Login
15 august 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 15 august 2018

Sfintii zilei
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, cãlug.
Liturghierul Roman
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Ap 11,19a;12.1-6a.10ab: O Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei.
Ps 44: Regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.
1Cor 15,20-27a: Cel dintâi va învia Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos.
Lc 1,39-56: Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari. I-a înãlțat pe cei umili.
Meditatia zilei
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Is 29,17-24; Ps 26; Mt 9,27-31

Profetul Isaia prezicea: „Ochii celor orbi, eliberaţi de umbră şi întuneric, vor vedea”. Şi Isus, cum ne spune evanghelia de astăzi, actualizează această promisiune divină cu vindecarea celor doi orbi. El le redă viaţa normală şi ei pot să trăiască liberi în lumea creată de Dumnezeu, contemplându-i frumuseţile. Dar lucrarea lui Isus e mai profundă decât o simplă vindecare fizică, Isus trezeşte credinţa: „Credeţi că pot să fac lucrul acesta?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!” Atunci le-a atins ochii şi le-a spus: „Facă-se vouă după credinţa voastră”. Credinţa este aceea, deci, care deschide ochii orbilor.

Dar mai important este că ochii se deschid la credinţă pentru a contempla frumuseţile lui Dumnezeu: „Domnul este lumina mea”, spune psalmul. Să-i cerem harul ca să lumineze ochii noştri, să reînnoiască credinţa noastră, pentru ca privirea noastră să vadă acţiunea sa glorioasă în mijlocul nostru.

Ceea ce îl determină pe Cristos să facă minunea este credinţa care deschide ochii, adică mişcarea inimii sale faţă de cei săraci şi încercaţi. Liturgia de astăzi ne ajută să vedem care este relaţia între ochi şi inimă.

Avem nevoie de inimă pentru „a vedea”, pentru că vedem lucrurile spre care tinde inima noastră, în timp ce suntem orbi faţă de lucrurile spre care inima noastră nu e orientată. De câte ori inima, închisă din diferite motive, ne închide şi ochii! Conduşi de orgoliu, de egoism, vedem numai nedreptăţile suferite, vedem defectele altora, şi nu calităţile lor. Suntem orbi pentru că inima noastră nu e convertită, are nevoie de vindecare: „Fericiţi cei curaţi cu inima”.

Să-i cerem Domnului să pună în noi inima sa, inima care e deschisă faţă de cei săraci, faţă de cei umili, ca să putem lucra cu el la planul său de iubire şi de dreptate.