en-USro-RO

| Login
15 august 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 15 august 2018

Sfintii zilei
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, cãlug.
Liturghierul Roman
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Ap 11,19a;12.1-6a.10ab: O Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei.
Ps 44: Regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.
1Cor 15,20-27a: Cel dintâi va învia Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos.
Lc 1,39-56: Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari. I-a înãlțat pe cei umili.
Meditatia zilei
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Is 48,17-19; Ps 1; Mt 11,16-19

Liturgia Adventului continuă să ne înveţe să-l dorim pe Domnul, să-l primim pe Domnul. În această privinţă, evanghelia de astăzi e foarte importantă: trebuie să ne pregătim să-l primim pe Domnul care poate veni în orice mod la noi. Dacă noi îi stabilim modurile, atunci putem fi siguri că nu-l vom primi niciodată, tocmai pentru că Domnul este surprinzător în acţiunile sale. Dar pentru noi e important să-l întâlnim pe el, şi nu visele noastre. Dacă venirea sa nu e similară visului pe care l-am avut, acest lucru e secundar, ba chiar e pentru noi un avantaj, pentru că visele noastre ne închid în noi înşine, în timp ce Domnul, prin prezenţa sa reală şi concretă, ne ajută să ieşim din noi înşine şi ne pune în relaţie cu Tatăl său.

„V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”. De multe ori, noi suntem ca acei copii capricioşi care, invitaţi să joace la nuntă, zic: „Nu-mi place!” Invitaţi să plângă la înmormântare spun din nou: „Nu-mi place!" E spiritul activ de critică din noi, care ne face să-l respingem întotdeauna pe Domnul aproape fără ştiinţa noastră, pentru că circumstanţele nu sunt pe gustul nostru, persoanele nu sunt perfecte.

Să-i cerem Domnului să ne elibereze de spiritul negativ al criticii, care respinge întotdeauna, care găseşte mereu un motiv pentru a nu accepta, pentru a nu primi viaţa aşa cum ni se prezintă, persoanele aşa cum sunt. Şi să ne dea în schimb spiritul deschiderii adevărate, al bunăvoinţei care ne ajută să-i acceptăm pe toţi, care ne ajută să vedem în orice circumstanţă ceea ce este bun, ceea ce este bine, ceea ce putem folosi pentru slujirea Domnului, pentru progresul în iubire.

Astfel, când Domnul va veni, vom fi gata să-l primim cu inimă deschisă şi el ne va putea conduce, ne va putea umple de binefacerile sale, aşa cum o promite prima lectură: „Dacă ai fi luat aminte la poruncile mele, atunci partea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării”.