en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 18 noiembrie 2018

Sfintii zilei
Sfințirea Bazilicilor „Sf. Petru” și „Sf. Paul”;
Fer. Carolina Kozka, fc. m.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 33-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã duminicalã
verde, I
Lectionar
Dan 12,1-3: În acel timp va fi salvat poporul tãu.
Ps 15: Pãzește-mã, Dumnezeule, pentru cã îmi caut refugiu în tine!
Evr 10,11-14.18: El, printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
Mc 13,24-32: Va aduna pe toți aleșii sãi din cele patru vânturi.

Ier 23,5-8; Ps 71; Mt 1,18-24

În acest text al Evangheliei după Matei vedem împlinindu-se profeţia lui Ieremia: „Îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă, spune Domnul”. Iosif, fiul lui David, primeşte vestea naşterii care va avea loc, naştere pe care şi profetul Isaia o anunţase: „Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu”. Ştim însă că împlinirea acestei realităţi, pregătită deja de multă vreme, nu se actualizează fără o dramă personală şi fără multă durere.

Iosif a crezut că e de datoria sa să renunţe la Maria, să renunţe la căsătoria cu ea, care era bucuria vieţii sale, şi era pregătit la sacrificiul pe care considera că i-l cere voinţa lui Dumnezeu. Marile daruri ale lui Dumnezeu sunt precedate, de obicei, de mari suferinţe: Dumnezeu trebuie mai întâi să mărească inimile noastre pentru a le putea umple apoi cu darul său, care este prea mare pentru noi.

Aşa a fost pregătit Iosif la harul care era nu numai pentru el, ci pentru întreaga lume: chemarea de a fi tată pentru Mântuitorul lumii, Isus, care „va salva poporul de păcatele sale”. Şi încă de a trăi în bucurie profundă şi castitate perfectă o uniune spirituală, intimă, cu Maria.

Putem să admirăm tăria sufletească şi delicateţea lui Iosif. El, fiind drept, a decis să se despartă de Maria, dar fără să facă scandal, acceptând, astfel, sacrificiul în tăcere. Acesta este, desigur, semnul unei tării sufleteşti deosebite. Însă ceea ce este şi mai frumos, după aceea, e ascultarea faţă de cuvântul lui Dumnezeu.

Când noi trebuie să facem un sacrificiu, mintea noastră se revoltă, inima noastră se închide, devenim duri şi nu vrem să mai auzim nimic. Dimpotrivă, sfântul Iosif era gata pentru sacrificiu, decis, de asemenea, după relatarea lui Matei, să rămână deschis faţă de cuvântul lui Dumnezeu, dovedind că nu este câtuşi de puţin închis în el însuşi. Îngerul Domnului, venind, găseşte un suflet deschis, căruia i se pot revela marile promisiuni ale lui Dumnezeu, oferindu-i, în acelaşi timp, cea mai mare bucurie a vieţii sale.

Să-i cerem Domnului harul să fim, în acelaşi timp, tari în încercările vieţii şi deschişi planurilor lui Dumnezeu, care sunt întotdeauna mai frumoase decât le gândim noi. Să fim siguri că atunci când Dumnezeu pare să ceară un lucru dur, el ne pregăteşte, de fapt, haruri cu totul deosebite.