en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

Fap 6,8-10; 7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22

Sfântul Ştefan este primul răspuns perfect la mesajul lui Isus.

Chiar dacă la prima vedere există o mare diferenţă între sărbătoarea Crăciunului şi aceea a sfântului Ştefan, există, totuşi, legături profunde între întruparea lui Isus şi martiriul lui Ştefan. Ieri am auzit: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Sfântul Ştefan a suferit opoziţia iudeilor pentru că era convins de acest nou mod de a fi al lui Dumnezeu, era convins că era templul lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul a venit şi a locuit între noi. Ştefan proclama acest mister şi iudeii nu-l puteau suporta şi-l acuzau că predică distrugerea templului din Ierusalim. Acuza adusă împotriva lui, în Faptele Apostolilor, e tocmai aceasta: că Isus ar fi distrus templul lor.

Desigur, Isus tulbura mintea oamenilor şi provoca uneori contradicţie: după venirea sa, era necesară convertirea, schimbarea vieţii, renunţarea la mentalitatea de mai înainte. Şi sfântul Ştefan a fost credincios mesajului lui Cristos până la moarte. „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!”; „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”; cele două rugăciuni ale lui Ştefan sunt repetarea rugăciunilor lui Isus de pe cruce. Ele au fost posibile la un om numai pentru că Isus a venit şi a murit; mai înainte nu erau de gândit asemenea rugăciuni. „Doamne IsuseY„. Numai Isus era capabil să încredinţeze sufletul lui Ştefan direct Tatălui. Şi nu numai în moarte, ci în toate momentele vieţii. Isus este mijlocitorul nostru: fără el suntem neputincioşi în toate. În faţa lui Isus aflat în presepiu, să facem această rugăciune: „Doamne Isuse, ţie ţi le încredinţăm, primeşte sufletele noastre!”, pentru ca existenţa noastră să fie una de fii.

„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Isus ne uneşte chiar şi între noi, el este centrul iubirii care ne uneşte cu ceilalţi, ne deschide spre alţii, îndepărtând orice opoziţie, luptă sau ură.

Să-i cerem pruncului Isus să ne dăruiască această dublă atitudine care transformă viaţa noastră.