en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

1In 1,5B2,2; Ps 123; Mt 2,13-18

La trei zile după Crăciun, această sărbătoare produce în noi o surpriză dureroasă: după atâta bucurie, după atâta bunătate, vedem atâta tristeţe, atâta cruzime. Şi totuşi, această sărbătoare este necesară, pentru a ne face să luăm în serios Crăciunul lui Cristos.

Crăciunul este, desigur, o sărbătoare frumoasă pentru familie: ne face să contemplăm un copil, şi aceasta este întotdeauna o bucurie, este un dar al lui Dumnezeu. Dar acesta e un copil care are mari pretenţii: vrea să fie rege al inimilor; de aceea va întâlni mereu opoziţie pe pământ. El este lumina lumii, dar întunericul imediat i se opune, nu vrea să fie iluminat.

Sărbătoarea de astăzi ne arată această luptă. Isus a venit pentru a învinge întunericul şi nu poate să învingă fără să sufere: deja prevedem pătimirea sa.

Prima lectură ne ajută să înţelegem că lupta va trebui să fie purtată şi în noi.

Şi noi suntem păcătoşi, suntem într-o oarecare măsură de partea lui Irod, putem uşor să-l respingem pe Mântuitorul şi, deci, avem nevoie de convertire pentru a putea primi lumina care ne tulbură.

„Dacă spunem că nu avem păcat B o spune Ioan B ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi”.

Dacă spunem că nu avem păcat, îl respingem pe Mântuitorul, negăm chiar numele său: Isus, „Dumnezeu salvează”; nu avem nevoie de el. Ne ajunge un copil dulce de contemplat, nu ne este necesar un Mântuitor care să ne elibereze din întuneric, care să ne elibereze de egoismul nostru şi de toate lucrurile strâmbe care sunt în noi. Deci, suntem avertizaţi de această sărbătoare: astăzi începe opera mântuirii noastre şi prima noastră datorie este să recunoaştem că avem nevoie să fim mântuiţi.

Pentru aceasta nu e necesar să ne închipuim că suntem mari păcătoşi, dacă nu suntem: trebuie să mărturisim că în noi sunt rădăcinile păcatului, care tind mereu să ia amploare, că avem nevoie de lumina Mântuitorului pentru a vedea răul din noi, că avem nevoie să fim iubiţi de Mântuitorul pentru a învinge egoismul care se înnoieşte mereu în noi.

O rugăciune foarte populară a Bisericii Orientale e repetată foarte adesea: „Isuse, Mântuitorule!”, o rugăciune care pune sufletul, în acelaşi timp, în umilinţă, dar şi în atitudine de încredere: „Isuse, Mântuitorule!” Pentru a primi cu adevărat misterul Crăciunului, să repetăm adeseori această invocaţie cu umilă încredere, cu o mare recunoştinţă pentru darul mântuirii.