en-USro-RO

| Login
7 iulie 2020

Titlul prin care o cinstim astăzi pe Maria aminteşte de moştenirea spirituală a profetului Ilie, în acelaşi timp contemplativ şi apărător îndârjit al unicului Dumnezeu. Pe muntele Carmel, în sec. al XII-lea, s-au adunat câţiva eremiţi pentru a se dedica neîntrerupt laudelor aduse lui Dumnezeu, sub protecţia sfintei Fecioare.

Reînnoim dorinţa de a o avea pe Maria ca mamă a vieţii noastre spirituale; rugăciunea noastră să fie întotdeauna unită cu a ei, asemenea aceleia a apostolilor în cenacol în aşteptarea Duhului Sfânt, pentru ca ea să fie aceea care să ne înveţe cum să-l primim cu disponibilitate totală.

Astăzi ne rugăm pentru carmeliţii şi carmelitele din lumea întreagă, pentru ca ei să poată împlini întotdeauna mai profund vocaţia lor atât de frumoasă cu ajutorul sfintei Fecioare, care face plăcute şi uşoare chiar şi cele mai grele exigenţe ale angajării şi transformă apa acţiunilor noastre în vinul iubirii.

În viaţa carmelită se întâmplă tocmai această transformare: o viaţă simplă, ascunsă, în care toate gesturile sunt mijloace pentru a primi viaţa divină.

Să ne rugăm şi pentru noi, pentru ca Maria să nu ne lase în micile noastre preocupări, dar să ne ajute să acceptăm misterul lui Cristos în radicalitatea sa, în profunzimea sa, şi să trezească în noi cântarea de recunoştinţă pentru lucrările Domnului.