en-USro-RO

| Login
7 iulie 2020

Sir 44,1.10-15; Ps 131; Mt 13,16-17

„Să-i lăudăm pe bărbaţii vestiţi”, spune Ben Sirah, dar noi ştim foarte puţine despre părinţii Mariei: şi în cazul lor se verifică legea secretului, a tăcerii, a ascunderii pe care Dumnezeu a aplicat-o vieţii Mariei şi celei mai mari părţi a vieţii pământeşti a lui Isus.

Evangheliile apocrife vorbesc despre dificultăţile lor şi este logic să ne gândim, desigur, că Dumnezeu i-a chemat să participe la misterul lui Isus, a cărui venire au pregătit-o; însă acum lor nu le mai rămâne decât bucuria şi gloria că au fost părinţii sfintei Fecioare. Aceasta este o încurajare pentru credinţa noastră: Dumnezeu este bun şi, în istoria umanităţii, istoria păcatului şi a milostivirii, ceea ce rămâne la sfârşit este tocmai bucuria, este ceea ce au construit pozitiv în noi.

Ioachim şi Ana au fost aleşi dinainte dintr-un popor ales, dar încăpăţânat, tocmai pentru ca în acest popor să înflorească Maria, minunata floare a sfinţeniei, şi prin ea Isus. Aceasta este cea mai impresionantă manifestare a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Să-i arătăm Domnului recunoştinţa şi bucuria noastră: noi suntem cei care au fericirea de a vedea „ceea ce mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă”.

Cuvântul definitiv al lui Dumnezeu a fost pronunţat în Cristos şi noi putem să contemplăm misterul său, prin credinţă, dar împlinit deja în el.