en-USro-RO

| Login
7 iulie 2020

Ap 11,19; 12,1-6.10; Ps 44; 1Cor 15,10-26; Lc 1,39-56

Sărbătoarea de astăzi ne oferă o mare bucurie, aceea de a o lăuda cu toată inima pe Maria. Astăzi se împlinesc cuvintele sale: „Toate neamurile mă vor numi fericită”, pentru că Dumnezeu, care îi înalţă pe cei umili, a înălţat-o pe umila sa servitoare.

Înălţarea este un privilegiu al Mariei pentru unirea ei specială cu Isus, unire a trupului şi a sufletului, începută la Buna-Vestire şi aprofundată în timp cu participarea ei la misterul Fiului său.

Viaţa Mariei a fost în aparenţă viaţa normală a unei femei a timpului ei: se ruga, lucra, mergea la sinagogă, dar orice acţiune, orice rugăciune era împlinită de ea în perfectă unire cu Isus. Şi, pe Calvar, această unire a atins culmea iubirii, a compasiunii, a suferinţei inimii.

Pentru aceasta, Dumnezeu a făcut-o pe Maria părtaşă deplină la învierea lui Isus. Unii au fost înviaţi, dar înălţarea cu sufletul şi trupul este privilegiul exclusiv al Mariei: numai trupul ei a fost prezervat de corupţie, aşa cum a fost şi în cazul lui Isus. Prefaţa Liturghiei de astăzi cântă: „Tu nu ai lăsat ca aceea care l-a născut pe Domnul vieţii să cunoască degradarea mormântului”.

Să contemplăm acest mister, care ne dă multă lumină în ce priveşte voinţa Dumnezeului ce vrea să mântuiască omul întreg, suflet şi trup. Şi Isus a înviat cu trupul şi sufletul, dar el este Dumnezeu şi, fără înălţarea Mariei, nu am fi avut confirmarea destinului nostru glorios.

Deja filozofii greci intuiseră că sufletul omului va fi fericit după moarte, dar ei dispreţuiau trupul (Platon îl considera închisoarea sufletului) şi nu puteau, numai cu raţiunea, să ajungă la cunoaşterea faptului că Dumnezeu vrea ca şi trupul omului, după moarte, să fie unit cu sufletul în fericirea cerească: aceasta este o revelaţie.

Misterul Adormirii Maicii Domnului confirmă unitatea fiinţei omului şi ne aminteşte că trebuie să slujim şi să-l preamărim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră, trup şi suflet. Slujirea numai cu trupul ar fi o slujire de sclavi, slujirea numai cu sufletul ar fi în contradicţie cu natura umană. „Gloria lui Dumnezeu B spune sfântul Irineu B este omul viu”. Dacă am trăi, astfel, într-o slujire plină de bucurie a lui Dumnezeu, şi trupul nostru în ziua învierii va fi asemenea aceluia al mamei noastre preacurate. „Curăţia B citez cuvintele lui Paul al VI-lea B care dă trupului demnitatea spiritului, şi care a făcut-o pe Maria să merite a-l purta în sine pe Isus Cristos, va fi aceea care ne va merita şi nouă harul de a putea împlini în noi recomandarea sfântului Paul: *Daţi slavă lui Dumnezeu în trupul vostru+„ şi de a-l glorifica pentru totdeauna în ceruri.