en-USro-RO

| Login
7 iulie 2020

Nu ştim exact care este semnificaţia etimologică a numelui „Maria”. Unii studioşi spun că este un nume egiptean, deoarece este numele pe care Biblia îl atribuie surorii lui Moise; cum Moise este un nume egiptean, ar putea fi egiptean şi numele surorii. În acest caz, ar însemna „cea aleasă, cea iubită”. După alţii, numele are origine ebraică şi ar putea deriva de la multe rădăcini: „amara” (mie mi se pare imposibil, deoarece ca nume feminin este prea urât) şi, de asemenea, „robustă, corpolentă”, care ar corespunde unui ideal de frumuseţe feminină din acel timp; semnificaţii însă pot fi găsite multe, până la şaizeci. În ebraică, numele este Miriam.

Pronunţarea aramaică în timpul lui Isus era Mariam, şi Mariam este apropiat lui „mar, doamnă”; Maria ar însemna, deci, „Doamna”, un nume care exprimă demnitate.

Dar adevărata semnificaţie a numelui Maria este cea determinată de Dumnezeu însuşi. Dumnezeu ne cunoaşte pe fiecare dintre noi „pe nume”, adică după vocaţia noastră personală, şi aceasta este important, nu altceva. Care este numele Mariei în faţa lui Dumnezeu? Ni-l spune însuşi îngerul în salutul său: „Bucură-te, Marie, cea plină de har”. Maria este „cea plină de har”, cea care a găsit har la Dumnezeu şi care şi-a deschis cu totul inima pentru a primi darul său, în sensul că Dumnezeu poate să-şi împlinească într-un mod perfect planul său în viaţa ei: „Tu vei zămisli un fiu, îl vei naşteY va fi mare şi domnia lui nu va avea sfârşit”: iată, ea este „Doamna”.

Şi, de asemenea, trebuie spus că însăşi Maria îşi defineşte numele răspunzând la cuvintele îngerului: „Iată slujitoarea Domnului”.

Ea este „Doamna”, deoarece a acceptat să fie „servitoare” în blândeţe şi umilinţă.

Să-i cerem Mariei să ne călăuzească şi pe noi spre a ne găsi „numele”, acela cu care Dumnezeu ne cheamă, care corespunde vocaţiei noastre personale: va fi, desigur, după imaginea sa, adică indicând o cale de umilinţă şi totală deschidere spre iubire, în modul în care va voi Dumnezeu.