en-USro-RO

Register | Login
Sunday, November 19, 2017

Calendarul zilei

Duminică, 19 noiembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Abdia, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 33-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Prov 31,10-13.19-20.30-31: Daţi-i după rodul mâinilor sale!
Ps 127:  Fericit este omul care se teme de Domnul!
1Tes 5,1-6: Ziua Domnului să nu vă surprindă ca un hoţ.
Mt 25,14-30 (Mt 25,14-15.19-21): Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
 

Num 21,4-9; Ps 77; Fil 2,6-11; In 3,13-17

Este un mare har să putem cunoaşte puţin din interior misterul crucii, şi de această revelaţie chiar avem nevoie, deoarece este răspunsul divin la misterul răului, la misterul suferinţei, un răspuns tulburător, descumpănitor. De multe ori simţim aşa de viu scandalul răului în lume şi ne întrebăm: „Pentru ce Dumnezeu îl permite, pentru ce Dumnezeu nu opreşte tot acest rău, pentru ce lasă să se răspândească în felul acesta?” Pare un lucru incredibil. E o încercare pentru suflet să vadă răul răspândindu-se şi pe Dumnezeu care în aparenţă nu face nimic, care în aparenţă nu intervine în faţa suferinţelor, a durerii celor nevinovaţi. De ce? E o rană pentru suflet, o rană profundă.

Cheia acestui mister este crucea lui Isus, mister care ne derutează. Noi aşteptăm o victorie divină evidentă, clară, triumfătoare, splendidă în fond, şi Dumnezeu ne arată o victorie umilă, foarte umilă: Dumnezeu care lasă ca răul să se îndrepte asupra lui, care şi-l asumă, pentru a-l învinge cu mai multă evidenţă. Este greu de acceptat o asemenea realitate, e o lumină în întuneric, o lumină interioară, tainică. A învinge moartea prin moarte, a învinge durerea prin durere, a învinge răul lăsând ca răul să se răspândească este un mister cu adevărat foarte profund. Şi totuşi, cunoaştem secretul acestui mister, al acestei extraordinare umilinţe: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut”. Isus a devenit asemenea şarpelui înălţat în pustiu, a devenit imaginea răului, imaginea suferinţei şi, în acelaşi timp, remediul împotriva suferinţei şi a răului, prin marea iubire cu care Dumnezeu ne-a iubit. Isus a orientat experienţa noastră spre Duhul Sfânt, spre iubirea lui Dumnezeu şi, astfel, a transformat lucrurile nu în aparenţă, ci în profunzime. Şi ne-a dat posibilitatea de a învinge împreună cu el, cu aceeaşi victorie umilă şi plină de iubire, să găsim în rău, în suferinţă, ocazia unei iubiri mai curate, a unei iubiri definitive, după exemplul lui, care a mers până la capătul iubirii.

Acesta este răspunsul divin pe care trebuie să-l acceptăm când simţim în noi scandalul răului, şi trebuie să-i ajutăm şi pe alţii să-l accepte, pentru eliberarea lor, apropiindu-i de crucea lui Cristos. Aşa să fie.