en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

Ex 23,20-23; Ps 90; Mt 18,1-5.10

Textele liturgice ne invită să reflectăm asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu şi să devenim tot mai conştienţi că pe ea se întemeiază adevărata fraternitate.

Prima lectură, un pasaj din Cartea Exodului, vorbeşte despre îngerul pe care Dumnezeu îl trimite înaintea poporului său ca protector şi călăuză. „Domnul spune: *Poartă-te cu respect înaintea lui şi ascultă-i glasul+„.

Îndată aceste cuvinte trezesc un sentiment al prezenţei lui Dumnezeu. Dar contextul biblic sugerează că prezenţa îngerului indică faptul că relaţia poporului cu Dumnezeu este încă imperfectă, că trebuie să progreseze. Dumnezeu nu poate să se reveleze pe deplin, nu poate pune poporul într-o relaţie imediată cu sine, deoarece este un popor păcătos, rebel, care se află abia la începutul unui lung drum care îl va conduce în Ţara Promisă, în prezenţa sigură a lui Dumnezeu. Îngerul este ca un intermediar, cel care conduce pe drumul spre Dumnezeu, şi care, în acelaşi timp şi într-un anume sens, apără de prezenţa sa teribilă, până când poporul va fi în măsură să meargă în faţa maiestăţii sale.

Îngerul ne ajută să putem asculta glasul lui Dumnezeu; conform Bibliei, prezenţa sa alături de noi nu are alt scop decât să ne pună în relaţie cu el. Şi Dumnezeu spune: „Ascultă-i glasul; să nu te împotriveşti lui; căci el nu-ţi va ierta nesupunerea, pentru că numele meu este în el”.

Dacă suntem docili faţă de acest glas interior, care este însuşi glasul lui Dumnezeu, suntem conduşi progresiv la o unire profundă cu Domnul, simbolizată în Biblie de intrarea în Ţara Făgăduită, ţara unde curge lapte şi miere, unde Dumnezeu pregăteşte toate bunurile mântuirii.

Şi evanghelia de astăzi vorbeşte despre raportul cu Dumnezeu: „Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe nici unul dintre aceştia mici, căci vă spun: îngerii lor privesc neîncetat în ceruri faţa Tatălui meu ceresc”.

Isus însuşi ne spune cum trebuie să ne raportăm unii faţă de alţii şi că, pentru a respecta cu adevărat persoanele, pentru a avea raporturi creştine, trebuie înainte de toate să ne gândim la raportul lor cu Dumnezeu. A ne apropia de o persoană înseamnă a ne gândi că Dumnezeu o iubeşte, că el are anumite planuri cu ea, că o ajută să corespundă la aceste planuri. Dacă ne gândim în mod serios, atitudinea noastră va fi mult mai pozitivă: vom avea răbdare, mai multă înţelegere şi, înainte de toate, mai multă iubire.

Unul dintre primii iezuiţi, fericitul Pietro Fabre, care călătorea foarte mult şi trebuia să se întâlnească cu atâtea persoane, să se apropie de atâtea autorităţi în lupta sa împotriva ereziei protestante, avea o mare devoţiune faţă de îngeri. Când trecea prin oraşe, când se pregătea să întâlnească pe cineva, se ruga îngerului păzitor al acestor oraşe sau al acelei persoane şi obţinea haruri minunate. Trăia în prezenţa lui Dumnezeu şi această prezenţă iradia şi se reflecta şi asupra altora. Dacă ne inspirăm din acest exemplu, fiecare raport al nostru va străluci într-adevăr de lumina Domnului, în ciuda faptului că suntem slabi şi imperfecţi, şi vom înainta tot mai mult, cu ajutorul harului său, spre această prezenţă a sa.