en-USro-RO

| Login
20 mai 2018

Calendarul zilei

Duminică, 20 mai 2018

Sfintii zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Ss. Bernardin din Siena, pr.; Lidia, ucenica sf. Paul
Liturghierul Roman
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Liturghie proprie, Gloria, Secvențã, Credo, prefațã proprie, Aleluia, Aleluia (la final)
roșu, P
Lectionar
Fap 2,1-11: Au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început sã vorbeascã.
Ps 103: Trimite, Doamne, Duhul tãu și reînnoiește fața pãmântului! (sau Aleluia.)
Gal 5,16-25: Rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, bunãvoința, fidelitatea, blândețea, cumpãtarea.
In 15,26-27;16,12-15: Duhul adevãrului vã va cãlãuzi în tot adevãrul.
Meditatia zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE) 


Ef 3,14-19; Ps 144; Mt 11,25-30

Pentru a putea răspândi iubirea lui Cristos, este necesar mai întâi să o ai în tine. Sfântul Paul ne ajută să înţelegem bine cât de necesar este ca mai întâi să o primim pentru ca mai apoi să o putem da.

El cere trei lucruri de la Tatăl pentru credincioşii săi: înainte de toate, o viaţă interioară adevărată, profundă: „El, care este bogat în slavă, să vă sprijine cu puterea Duhului său, pentru a întări omul duhovnicesc din voi”; apoi „Cristos să locuiască prin credinţă în inimile voastre” şi, în sfârşit, să fie „înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”.

Singuri suntem incapabili de efortul trăirii „în interior”: noi trăim la suprafaţă, trăim rău, întotdeauna atraşi de lucrurile care nu sunt divine, nu sunt cu adevărat bune. Trebuie, deci, să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu în toată slăbiciunea şi să-i cerem să ne întărească prin puterea Duhului Sfânt, pentru a putea merge spre Cristos.

Viaţa interioară dobândeşte trăsăturile sale mai distincte atunci când raportul cu Cristos devine personal, viu, profund: Cristos trebuie să locuiască în noi prin credinţă. Trebuie să renunţăm la noi înşine ca să fim întemeiaţi pe Cristos care se stabileşte în viaţa noastră, sau invers, să-i cerem lui Cristos să-şi stabilească prezenţa în noi, eliminând tot ceea ce se opune lui. Aceasta este lucrarea credinţei, fundamentul tuturor lucrurilor. Pe de altă parte, credinţa este cea care ne ajută să rămânem netulburaţi în orice împrejurare cum este aceea în care constatăm slăbiciunea şi incapacitatea noastră. Nu suntem noi cei care trebuie să trăim, e Cristos însă cel care trebuie să trăiască în noi. Pentru a rămâne în iubirea sa, este necesar ca mai întâi el să ne înrădăcineze în această iubire, prin credinţă.

Iată cum viaţa interioară ne conduce la profunda contemplare a iubirii lui Cristos, a iubirii lui Dumnezeu în Cristos, care depăşeşte orice cunoaştere. Numai atunci putem trăi în mod real caritatea, care nu înseamnă iubirea noastră, ci iubirea lui Cristos în noi, primită datorită vieţii interioare. Şi aceasta este o iubire generoasă, care ne transformă în servitori, în apostoli, ne conduce la dăruirea de noi înşine, până la a ne da viaţa pentru cei pe care îi iubim.

O dată ce ne-a introdus în iubirea sa, Domnul ne descoperă faptul că am fost aleşi ca noi să aducem roade, şi roade care să rămână. Aceste roade vin de la Dumnezeu, şi ceea ce Tatăl plantează are rădăcini puternice şi, de aceea, rezistă în faţa furtunilor. Cel care este în iubirea lui Cristos nu a fost dezamăgit niciodată în viaţă, nu a cunoscut niciodată falimentul, pentru că viaţa sa a adus roade în Domnul.

Sfânta Margareta Maria ne este modelul acestui punct de vedere. Mai întâi a avut revelaţia Sfintei Inimi şi apoi a devenit apostol, în ciuda tuturor obstacolelor ce i-au stat mereu în cale.

Ea a contemplat în mod real inima lui Cristos şi, întemeiată pe iubirea lui, a avut puterea să împlinească misiunea de a face cunoscută această iubire infinită.

Să cerem prin mijlocirea ei ca Duhul Sfânt să întărească omul nostru interior, pentru a-l afla pe Cristos, pentru a trăi din el şi pentru a răspândi cu simplitate iubirea sa.