en-USro-RO

| Login
17 august 2018

Calendarul zilei

Vineri, 17 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, cãlug.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III
Lectionar
Ez 16,1-15.60.63 (16,59-63): Frumusețea ta era desãvârșitã datoritã strãlucirii cu care eu te-am înzestrat; la adãpostul faimei tale, ai ajuns o desfrânatã. (Îmi voi aminti de alianța mea fãcutã cu tine; tu îți vei aminti de cãile tale și te vei umili.)
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsați soțiile. De la început însã nu a fost așa
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an

2Cor 5,14-20; Ps 109; Mt 16,13-19

Întrebarea pe care Isus a pus-o discipolilor săi ne-o pune mereu şi nouă pentru a ne îndemna să-l contemplăm mai profund şi să-i aprofundăm misterul său: „Voi cine spuneţi că sunt eu?”

Sfântul Leon cel Mare, devenit papă în sec. al V-lea, a afirmat prin credinţa sa divinitatea şi umanitatea lui Cristos: Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, om ca şi noi. Nu a acceptat, pentru a ne exprima astfel, să ciuntească misterul, nici într-o direcţie, nici într-alta, şi Conciliul din Calcedon a căutat o formulă care păstrează intactă toată revelaţia. Dumnezeu ni s-a revelat în Fiul, şi Fiul este un om care a trăit între noi, a suferit, a murit şi a înviat.

„Dumnezeu B spune Scrisoarea către Evrei B a vorbit în mai multe rânduri şi în multe feluri părinţilor noştri prin profeţi”. Şi vorbind prin intermediul profeţilor, a trezit dorinţa prezenţei sale: „O, dacă ai sfâşia cerurile şi te-ai coborî!”, exclama Isaia. Şi Dumnezeu a coborât şi s-a făcut prezent în Fiul”.

Cine este acest Fiu? Este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega, moştenitorul a toate, cel care realizează toate promisiunile lui Dumnezeu, cel prin care Dumnezeu a creat universul. Autorul Scrisorii către Evrei, în contemplarea sa, se străduieşte să precizeze relaţia Fiului cu Tatăl şi are expresii foarte tari: Fiul este „iradierea gloriei Tatălui”, expresia fiinţei sale. Cuvântul exprimă unirea lor intimă: între lumină şi iradierea luminii nu este posibilă nici o separare; şi totuşi, termenul ales spune că Fiul nu se confundă cu Tatăl: este Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Autorul adaugă apoi o expresie mai concretă: „amprenta substanţei sale”, chipul fiinţei sale. Persoana Fiului reproduce perfect natura Tatălui în toată profunzimea sa. Participă la puterea sa, deoarece el e cel care „susţine toate cu puterea cuvântului”, cuvântul divin, care a creat lumea şi o conduce. Dumnezeu este atât de puternic încât ajunge cuvântul său pentru a crea şi menţine în viaţă. Nu trebuie să se agite ca oamenii: Dumnezeu, în infinita sa pace, susţine toate prin cuvântul său; şi Fiul participă la această activitate a Tatălui.

Iată, deci, dimensiunea divină a persoanei lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, izvor nesecat de viaţă veşnică. Cristos, Fiul, participă din plin la această viaţă a Tatălui.

Dar revelaţia lui Cristos nu este numai revelaţia Fiului lui Dumnezeu în preexistenţa sa; este, de asemenea, revelaţia lui Dumnezeu-cu-noi, devenit una cu noi, imaginea lui Dumnezeu invizibil prezentându-ni-se în trăsăturile omului, umil, neînţeles, şi nu numai în chipul său, ci în toată viaţa sa, şi în particular în suferinţele sale şi în moartea sa. La cererea lui Moise: „Arată-mi slava ta!”, Dumnezeu răspunde arătându-ni-l pe Cristos în pătimirea sa. Iată cum se revelează Fiul Dumnezeului celui viu. Sfântul Giulgiu din Torino nu ne arată numai faţa, ci tot trupul lui Isus, cu urmele suferinţelor atroce pe care el le-a îndurat. Şi este revelatorul contrastului între acest trup torturat în întregime şi chipul care a rămas plin de seninătate şi maiestate: un chip care nu s-a crispat în sentiment de revoltă sau de mânie, dar a rămas senin în unirea cu Tatăl, cu certitudinea victoriei, un chip care revelează suferinţele dominate de iubire, transformate de iubire.

„Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu”, revelat de această iubire, pentru care ai venit să împarţi suferinţele cele mai neplăcute cu oamenii şi, de asemenea, cele mai criminale, şi ai transformat suferinţele tale în jertfa care îi aduce pe toţi oamenii la comuniunea cu Dumnezeu.

Când voim să-l contemplăm pe Dumnezeu, aceasta este calea care ne este trasată: contemplarea unei revelaţii vii, înrădăcinată în destinul oamenilor: Isus, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, imaginea veşnică a Tatălui şi fratele nostru, care a suferit cu noi, a suferit pentru noi şi ne-a deschis calea spre intimitatea divină.