en-USro-RO

| Login
18 octombrie 2018

Calendarul zilei

Joi, 18 octombrie 2018

Sfintii zilei
SF. LUCA, ev.
Liturghierul Roman
SF. LUCA, ev.
Liturghie proprie, Gloria, prefațã pentru apostoli II
roșu, P
Lectionar
2Tim 4,10-17ab: Numai Luca este cu mine.
Ps 144: Credincioșii tãi sã facã cunoscute faptele puterii tale, Doamne.
Lc 10,1-9: Secerișul este mare, însã lucrãtorii sunt puțini.
Meditatia zilei
SF. LUCA, ev.

1Sam 9,1-4.10.17-19; 10,1; Ps 20; Mc 2,13-17

Prima lectură vorbeşte despre Saul, „înalt şi frumos: nici unul dintre israeliţi nu era mai frumos decât el”. El a fost primul „uns cap al lui Israel”, poporul lui Dumnezeu. În greceşte, „chrestos”, de aici „creştin”, înseamnă tocmai „uns”, care în ebraică este „mashia”, „messia”. Iată o promisiune a lui Dumnezeu, care începe şi va deveni din ce în ce mai clară în istoria lui Israel: după Saul, David va fi consacrat cu untdelemn şi, în ciuda tuturor contrarietăţilor reciproce, el îl va respecta pe Saul, tocmai pentru că este „unsul Domnului”. Această ungere indica un fel de transformare a omului pe care Dumnezeu l-a ales, dar îl lăsa subiect al tuturor limitelor şi mizeriilor morale umane şi nu putea fi transmisă. Autenticul „uns al Domnului” va fi Isus Cristos, care însă ne comunică ungerea sa, această demnitate regală care este în om capacitatea de a domina lumea după voinţa lui Dumnezeu, pentru ca toate, la sfârşit, să-i fie supuse lui.
În evanghelie vedem contrastul între modul cum Isus concepe religia şi acela al fariseilor. Fariseii vor separarea drepţilor de cei păcătoşi, şi tocmai pentru a fi drepţi, ei evită orice contact cu cei care sunt consideraţi păcătoşi, cum sunt publicanii, urâţi pentru faptul că erau perceptori de impozite în favoarea romanilor. Separarea de cei păcătoşi pentru a nu se contamina ar putea părea o atitudine raţională, dar nu şi pentru Isus, maestrul sfinţeniei. Nu numai că el nu evită contactul cu un vameş, ci el este primul care se îndreaptă spre el şi, mai mult, îl invită să facă comuniune cu el: „Urmează-mă!” Poate că fariseii ar fi înţeles ca Isus să se îndrepte spre el pentru a încerca să-l scoată din ambientul păcătos, dar separându-se el însuşi de acest ambient. Însă Isus merge la masă în casa lui şi, s-ar spune, tocmai pentru a se apropia de păcătoşi: „Mulţi vameşi şi păcătoşi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu ucenicii săi”. Scandalul este în creştere: „De ce – se întrebau – stă el la masă împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus le răspunde: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii”. El a venit pentru cei păcătoşi.
Suntem tentaţi de multe ori să ne separăm de păcătoşi, nu fizic asemenea fariseilor, ci considerându-ne mereu în afara lor. Alţii sunt păcătoşii, nu noi. Şi uităm de ceea ce spune sfântul Paul: am fost îndreptăţiţi, este adevărat, dar nu prin meritele noastre. Suntem păcătoşi justificaţi în mod gratuit, suntem păcătoşi iertaţi. Este o situaţie care trebuie să ne umple de compasiune, de milă, de recunoştinţă şi de dorinţa de a-i primi pe toţi, cum o făcea Isus, pentru a-i ajuta să devină mai buni. Şi ne situăm într-o atitudine dreaptă dacă ne aşezăm printre păcătoşi, în adevăr şi în umilinţă: numai în această condiţie Isus se va ocupa de noi. Dacă ne considerăm „sănătoşi”, dacă ne considerăm „drepţi”, ne excludem de la acţiunea sa mântuitoare.