en-USro-RO

| Login
22 iunie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 22 iunie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep. și Thomas Morus, m. *; 

Niceta de Remesiana, ep.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 11-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã 
verde (alb, roșu), III
Lectionar
2Rg 11,1-4.9-18.20 : L-au uns rege și toți l-au aclamat bãtând din palme și strigând: „Trãiascã regele!”
Ps 131 : Dumnezeu și-a ales locuința în mijlocul poporului sãu.
Mt 6,19-23 : Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 11-a de peste an

1Sam 16,1-13; Ps 88; Mc 2,23-28

 

Să ne oprim atenţia asupra răspunsului lui Dumnezeu dat lui Samuel: „Omul priveşte la aparenţe, Domnul priveşte inima”.

Samuel îl remarcase deja pe Eliab, pentru „aspectul şi statura sa impunătoare”, dar Domnul i-a zis: „Nu pe el l-am ales”. Şi Saul, în aparenţă, era demn să fie rege, pentru că „era cel mai frumos dintre israeliţi”, dar, în realitate, s-a arătat a fi nedemn. David, în schimb, era cel mai mic dintre fiii lui Iesse, nu avea nici o misiune adevărată şi proprie şi nici nu se gândise nimeni să-l cheme în timp ce păştea turmele. Dar lui Dumnezeu îi plăcea, căci el privea la inimă.

În întreaga lor istorie este notată diferenţa „de inimă” între cele două personaje. După păcat, Saul caută scuze la Samuel; David, în faţa lui Natan, se umileşte şi mărturiseşte propria vină. El avea, deci, o inimă umilă, religioasă, dispusă pentru iertare. Iertându-l pe Saul care căuta să-l omoare, va favoriza, astfel, unificarea celor două facţiuni în care era împărţit poporul. Şi Isaia va spune: „Iată regele ideal pentru Iuda şi pentru Israel”, şi Isus va fi numit „Fiul lui David”.

În alegerea lui David vedem prefigurată alegerea lui Isus. El este noul David, venit cu blândeţe şi umilinţă spre a uni nu un popor, ci pe toţi oamenii; el este bunul păstor care are grijă de oi, care le păzeşte de lup, care moare pentru unitatea turmei sale.

Să contemplăm continuitatea planului lui Dumnezeu şi să-i mulţumim pentru această progresivă revelare care acum s-a împlinit definitiv în Isus. Să-i cerem să facă inima noastră asemenea inimii sale şi, pentru aceasta, să dăm deoparte tot ceea ce i se opune şi să ne deschidem pentru preocupările sale, pentru planurile sale, dorinţele sale, pentru a fi, în ambientul nostru, artizani ai adevăratei comuniuni.