en-USro-RO

| Login
24 iunie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 24 iunie 2018

Sfintii zilei
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghierul Roman
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Is 49,1-6: Voi face din tine lumina popoarelor.
Ps 138: Te laud, Doamne, pentru cã m-ai fãcut o fãpturã atât de minunatã.
Fap 13,22b-26: Ioan a predicat un botez al pocãinței întregului popor al lui Israel.
Lc 1,57-66.80: Se va numi Ioan.

 

2Sam 1,1-4.11-12.17.19.23-27; Ps 79; Mc 3,20-21

 

Despre David, Dumnezeu spune în Biblie: „Am găsit pe David, bărbat după inima mea”. Este un elogiu foarte frumos.

În episodul relatat de prima lectură a acestei sâmbete, putem observa în ce manieră reacţionează un om care este „după inima lui Dumnezeu” şi vom constata în el o mărinimie admirabilă. David primeşte ştirea morţii lui Saul şi a lui Ionatan pe muntele Ghilboa într-o bătălie împotriva filistenilor. El se găsea la Ţiclag, adică într-o regiune filisteană, deoarece de mai bine de un an Saul căuta să-l omoare, văzând în el, din cauza victoriilor sale, un rival periculos. Ura lui Saul împotriva lui David era atât de violentă încât provoacă moartea preotului Ahimelec care îi dăduse de mâncare fugarului. David a fost constrâns să fugă dintr-un loc în altul, să se refugieze prin grote, la ieşirea din teritoriul lui Israel, şi, în sfârşit, să caute protecţie chiar în mijlocul duşmanilor lui Israel, filistenii. Vestea despre moartea regelui pentru David era o veste a morţii celui mai mare duşman al său, deci ar fi trebuit să-l bucure, sau cel puţin să-l liniştească. În schimb, el arată o adevărată durere, îşi sfâşie hainele în semn de doliu, intonează un cântec de jale, în care face elogiul lui Saul. Suntem, iată, în faţa unei mărinimii cu totul extraordinare.

 

David era pregătit pentru o astfel de atitudine, deoarece nu răspunsese niciodată la ură cu ură, la cruzime cu cruzime; întotdeauna a demonstrat respect pentru Saul; în mai multe ocazii avusese posibilitatea de a-l ucide pe duşmanul său dar era hotărât să nu ridice mâna asupra celui pe care continua să-l considere domnul său, şi cel „consacrat de Dumnezeu”.

În durerea sa, este de remarcat că David îl pune alături de Saul pe Ionatan: „Cum au căzut aceşti eroi! Saul şi Ionatan, uniţi prin iubire, nici viaţa, nici moartea nu i-au putut despărţiY„. Este un mod de exprimare surprinzător, deoarece David avea toate motivele de a-l separa pe Saul de Ionatan: Saul era duşmanul său, Ionatan era prietenul său cel mai drag: „Prietenia ta însemna mai mult decât iubirea unei femei; tu îmi erai foarte drag, fratele meu Ionatan!” Ce generozitate, ce mărinimie a inimii! Avem, într-adevăr, atât de mult de învăţat din exemplul lui David, dacă vrem şi noi să devenim bărbaţi şi femei despre care Dumnezeu să poată spune: „Sunt după inima mea!”