en-USro-RO

| Login
18 octombrie 2018

Calendarul zilei

Joi, 18 octombrie 2018

Sfintii zilei
SF. LUCA, ev.
Liturghierul Roman
SF. LUCA, ev.
Liturghie proprie, Gloria, prefațã pentru apostoli II
roșu, P
Lectionar
2Tim 4,10-17ab: Numai Luca este cu mine.
Ps 144: Credincioșii tãi sã facã cunoscute faptele puterii tale, Doamne.
Lc 10,1-9: Secerișul este mare, însã lucrãtorii sunt puțini.
Meditatia zilei
SF. LUCA, ev.

2Sam 7,18-19.24-29; Ps 131; Mc 4,21-25

 

Pentru a înţelege bine evanghelia, este necesar să ne amintim că ea vine îndată după parabola semănătorului; şi că sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Isus insistă asupra „înţelegerii”: „Dacă unul are urechi de auzit, să audă (să înţeleagă)!Y Fiţi atenţi la ceea ce auziţiY„. Este necesar să înţelegem bine cuvântul, să primim cuvântul. Şi în măsura în care îl primim, el ne îmbogăţeşte. Dacă primim cuvântul cu generozitate, harurile vor veni din abundenţă; dacă, în schimb, suntem distraţi atunci când îl primim, în realitate noi nu ajungem să-l posedăm, şi încă şi mai mult, cuvântul însuşi, care în aparenţă ne-a fost dat, ne va fi luat: „Celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.

În prima lectură vedem un exemplu magnific în ceea ce priveşte modul cum trebuie ascultat cuvântul lui Dumnezeu, care pentru David a fost_ în acelaşi timp, un refuz, dar şi o promisiune. Chiar şi aici este important să reamintim după care moment David merge să-i mulţumească Domnului; el face acest lucru după ce îşi manifestase intenţia de a-i construi o casă lui Dumnezeu, un proiect grandios, generos, care însă a fost respins de Dumnezeu: „Oare tu îmi vei construi mie casă? Nu, nu tu vei fi acela!” Un refuz, deci, şi apoi o promisiune: „Eu îţi voi construi o casă; şi îţi voi da un urmaş care va domni pentru totdeauna!”

David, după acest oracol neaşteptat, cu atât mai mult cu cât mai înainte profetul Natan îi aprobase proiectul, ar fi putut să rămână dezamăgit. Proiectul lui David era, într-adevăr, cel mai frumos pe care un om l-ar fi putut concepe. Să construiască un templu pentru Dumnezeu, un lucru de o generozitate deosebită, pentru că el nu se ocupă de sine, ci de slava lui Dumnezeu. Eu cred că în locul lui David oricine dintre noi ar fi simţit mult timp o amară deziluzie: „Aveam un plan minunat spre slava lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu l-a voit; Dumnezeu propune altcevaY dar nu poate fi mai frumos decât ceea ce eu am avut în gând!” Şi atunci poate exista riscul de a ne bloca în faţa refuzului lui Dumnezeu şi chiar de a nu lua în considerare planul pe care el îl are cu noi.

Şi totuşi, David, în rugăciunea sa, nu face nici măcar o aluzie la proiectul său: renunţă complet la el pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu. Numai cuvântul lui Dumnezeu îl interesează. El este astfel un exemplu admirabil, în acelaşi timp, un exemplu dificil de urmat. De câte ori ne-am ataşat de un proiect pe care îl consideram minunat, chiar inspirat de DumnezeuY Într-un mod sau altul voinţa lui Dumnezeu s-a arătat a fi alta, proiectul a fost abandonat, şi noi ne-am regăsit dezamăgiţi, întristaţi, incapabili de a gândi un altul.

David, în schimb, primeşte pe deplin cuvântul lui Dumnezeu: „Doamne, tu eşti Dumnezeu, cuvintele tale sunt adevărY Numele tău va fi preamărit pentru totdeauna!” El, într-un oarecare sens, îşi însuşeşte cuvântul lui Dumnezeu şi îi mulţumeşte Domnului: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, şi ce este casa mea că m-ai condus până aici? Aceasta ţi s-a părut încă prea puţin, Doamne, şi tu ai extins promisiunile tale şi asupra casei slujitorului tău, până într-un viitor îndepărtat!”

David îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că i-a schimbat planul şi că i-a propus altul mai frumos şi de lungă durată. Domnul i-a cerut o renunţare, dar în vederea unei perspective divine. Dumnezeu dă stabilitate casei lui David, Dumnezeu îl promite pe Mesia, Dumnezeu, datorită devotamentului lui David, va conduce destinele descendenţilor săi pentru mântuirea Israelului şi a tuturor popoarelor. David a primit cu toată deschiderea cuvântul divin şi de aceea i se va da mult.

Facem un pas înainte pentru a înţelege că David a renunţat cu adevărat la propriul proiect pentru a şi-l însuşi pe cel al lui Dumnezeu: „Arată-ţi bunăvoinţa şi binecuvântează casa slujitorului tău, ca, prin tine, să dăinuiască pentru totdeauna. Căci tu, Doamne, eşti cel care ai promis; prin binecuvântarea ta, casa slujitorului tău va fi binecuvântată pentru totdeauna”.

Să-i cerem Domnului darul de a şti întotdeauna să renunţăm cu mult curaj la planurile noastre, chiar dacă ne par interesante şi frumoase, când el vorbeşte, şi de a şti să primim cuvântul său în viaţa noastră. El este putere de viaţă, este o sămânţă capabilă să devină un arbore mare, în timp ce planurile noastre umane sunt întotdeauna efemere.