en-USro-RO

| Login
17 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 17 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Liturghierul Roman
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Fil 3,17-4,1: Patria noastrã este în ceruri 
Ps 33: Domnul mã elibereazã de orice teamã 
In 12,24-26: Dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, moare, aduce rod mult.
Meditatia zilei
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **

2Sam 11,1-4.5-10.13-17; Ps 50; Mc 4,26-34

 

Sfântul Paul spune că acolo unde a abundat păcatul, harul a abundat şi mai mult. Prima lectură ne vorbeşte despre păcatul lui David şi se poate observa cum, atunci când cineva începe să păcătuiască nu ştie niciodată unde poate să ajungă. David a cedat dorinţei de a o poseda pe Betsabea: începe, astfel, o serie de păcate încă şi mai grave, şi nu numai de păcate, dar de catastrofe. Această relatare este începutul unor evenimente dureroase şi atât de teribile. Mai întâi moartea lui Urie, după o manevră nereuşită a lui David de a-şi ascunde vina. Apoi, au fost multe alte păcate: un fiu al lui David abuzează, în mod violent, de sora sa; Absalom, furios pe fratele său, îl ucide; Absalom însuşi, mai târziu, se revoltă împotriva lui David care trebuie să fugă; bătălia în care Absalom va fi ucis este un răzbiu civilY Toate acestea ca urmare a unui păcat grav.

„Plata păcatului este moartea”, spune sfântul Paul. Este o lecţie continuă, pe care din nefericire, o avem zilnic sub ochii noştri.

Dar evanghelia ne dă o mare speranţă, deoarece puterea păcatului nu e nimic în faţa puterii lui Dumnezeu. „Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care aruncă sămânţa pe ogorul său”, spune Isus, „şi sămânţa încolţeşte şi creşte, dar el nu ştie cum. Ea este asemenea unui grăunte de muştar: când îl semeni în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele, dar după ce l-ai semănat, el creşte şi depăşeşte toate plantele”.

Dacă suntem docili faţă de Domnul, nu ştim câte lucruri va face, mult mai mult decât ceea ce gândim, şi aceasta este speranţa noastră, consolarea noastră, bucuria noastră. Când acceptăm cu iubire voinţa sa, acţiunile noastre dobândesc o eficacitate extraordinară, care nu se observă imediat, dar care realmente va produce roadele sale.

Astfel, acolo unde abundă păcatul va abunda şi mai mult harul. Şi mai mult încă, păcatul însuşi va sluji planului lui Dumnezeu care este întotdeauna un plan de mântuire, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui David: Solomon, fiul lui David şi al Betsabeei, a fost strămoşul lui Isus şi prefigurarea sa. Şi Mesia este darul lui Dumnezeu pentru salvarea întregii lumi din robia păcatului.