en-USro-RO

| Login
18 august 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 18 august 2018

Sfintii zilei
Fer. Paula Montaldi, fc.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
Ez 18,1-10.13b.30-32: Vã voi judeca pe fiecare dupã cãile lui.
Ps 50: Creeazã în mine, Dumnezeule, o inimã curatã!
Mt 19,13-15: Lãsați copiii și nu-i opriți sã vinã la mine, cãci împãrãția cerurilor este a acelora care sunt ca ei!

Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an

2Sam 18,9-10.14.24-25.30B19,4; Ps 85; Mc 5,21-43

 

Isus ne-a revelat paternitatea lui Dumnezeu şi ne-a învăţat să ne rugăm lui Dumnezeu care ne este Tată. Acum, în prima lectură ne este prezentat un exemplu de profundă iubire paternă, care este o palidă figură a iubirii lui Dumnezeu.

David, fugind de fiul său rebel, se interesează cu nelinişte de soarta lui: „Îi merge bine băiatului meu Absalom?” Şi atunci când intuieşte adevărul, cutremurat de durere, plânge: „Fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu, Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? Absalom, fiul meu, fiul meu!” Tatăl nu se mai gândeşte la păcat, ci numai la moartea fiului. Şi victoria se preschimbă în durere.
„Dumnezeu îşi arată iubirea sa faţă de noi deoarece, atunci când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8), scrie sfântul Paul. Dumnezeu, putem spune, deci, uită interesul său pentru a reda viaţa fiilor săi.
Iată o lecţie admirabilă. În fiecare zi ziarele fac cunoscute crime, delicte petrecute şi reacţia noastră este de dispreţ, de mânie faţă de criminali. Ei bine, nu este o reacţie creştină. Dacă am fi mai uniţi cu Dumnezeu, atunci suferinţa noastră ar fi pentru răul pe care oamenii îl fac mai mult decât pentru victimele lor, şi astfel, ar fi mai asemănătoare iubirii paterne a lui Dumnezeu şi mai utilă, chiar pentru eliminarea răului, deoarece atunci când sunt urâţi păcătoşii, răul nu este îndepărtat, ci sporit. Dragostea divină îi îmbrăţişează pe cei păcătoşi pentru ca ei să poată regăsi dorinţa binelui.
Iubirea oamenilor B o altă reflecţie B este neputincioasă în faţa morţii. David nu poate să-şi realizeze dorinţa de a muri în locul fiului său, şi tot poporul se simte ruşinat de victoria obţinută.
În schimb, în evanghelia de astăzi scena este marcată de seninătate: Isus se apropie de fetiţa moartă nu cu emoţia celui neputincios, ci cu siguranţă, ca şi cum ea ar fi dormit: „Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”. „Fetiţă, scoală-te!”
Întreaga evanghelie ne spune că Isus are această putere asupra morţii deoarece el a murit pentru noi. Puterea sa divină a învins moartea pe care a suportat-o în locul nostru. Iubirea sa nu a fost una uşoară, ci o iubire plină de compasiune, care l-a făcut să împărtăşească condiţia umană până la sfârşit, până la moarte, pentru a ne da viaţa.
Să ne deschidem spre această iubire divină nesperată şi să ne punem toată încrederea noastră în Isus, izvorul vieţii.