en-USro-RO

| Login
18 august 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 18 august 2018

Sfintii zilei
Fer. Paula Montaldi, fc.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
Ez 18,1-10.13b.30-32: Vã voi judeca pe fiecare dupã cãile lui.
Ps 50: Creeazã în mine, Dumnezeule, o inimã curatã!
Mt 19,13-15: Lãsați copiii și nu-i opriți sã vinã la mine, cãci împãrãția cerurilor este a acelora care sunt ca ei!

Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 19-a de peste an

1Rg 12,26-32; 13,33-34; Ps 105; Mc 8,1-10

 

În prima lectură vedem o lipsă de încredere cu consecinţe grave, în evanghelie, un exemplu de încredere recompensată.

Ieroboam se teme pentru regatul său: „Dacă poporul continuă să urce la Ierusalim pentru a oferi jertfe în templul Domnului, inima lui se va întoarce către stăpânul său Roboam, regele lui Iuda, fiul lui Solomon, iar pe mine mă vor ucide”. Teama sa îl induce la ceea ce Biblia numeşte „conduită perversă”: instituie sărbători şi construieşte temple, substituind adorarea adevăratului Dumnezeu cu un cult adus idolilor: „Ieroboam a poruncit să se toarne doi viţei de aur şi a spus poporului: Destul v-aţi tot dus la Ierusalim! Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului”. Aceasta este idolatria, cel mai grav dintre păcate. Ieroboam gândeşte, astfel, că este în siguranţă, dar, în realitate, aduce ruina regatului la care ţinea atât de mult.
Poporul care îl urmează pe Isus chiar şi în pustiu pentru a-l asculta are cu adevărat încredere în el şi posedă, fără să o ştie, adevărata înţelepciune. Şi Isus împlineşte miracolul, care nu este numai un semn al venirii împărăţiei, un act al bunăvoinţei sale, ci un semn al atitudinii sale fundamentale, mila. Isus are întotdeauna compasiune şi le dă pâine, hrănindu-i din abundenţă: „Ei au mâncat pe săturate şi cu firimiturile care au rămas au umplut şapte coşuri. Erau aproximativ patru mii de oameni”. Însă dincolo de foamea fizică, el vede în inima acestei mulţimi foamea după cuvântul său, foamea după adevărata viaţă şi, înainte de toate, această foame vrea s-o potolească. Şi chiar după acest miracol el va ţine discursul prezentat de Ioan în care se prezintă pe sine ca pâine a vieţii veşnice: „Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va mai flămânzi şi cine crede în mine nu va mai înseta. Dacă unul mănâncă din această pâine, va trăi în veci” (In 6).
Astăzi, sâmbătă, noi facem memoria Mariei, model de încredere şi de dăruire. Ea a primit cuvântul lui Dumnezeu fără să se preocupe de sine, nu s-a gândit niciodată la planurile ei, a acceptat total ca viaţa ei să fie „deranjată” de invazia lui Dumnezeu, până pe Calvar. De aceea, Dumnezeu a umplut-o de bucurie şi toate generaţiile o vor numi fericită. Să-i cerem Mariei să ne obţină de la Isus încredere în orice situaţie.