Iac 1,12-18; Ps 93; Mc 8,14-21

 

Sfântul Iacob ne pune în gardă împotriva gândurilor care vin din „inima rea”, care falsifică imaginea lui Dumnezeu până la a spune: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. „Dumnezeu B spune sfântul Iacob B nu poate fi ispitit de rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni la rău. Fiecare, mai degrabă, este ispitit de propria concupiscenţă care îl atrage şi îl seduce”. Să dăm un exemplu, luat din Biblie. David, în luptă cu Saul, aude: „Astăzi Dumnezeu ţi-a dat în mâinile tale pe duşmanul tău”. Dacă el ar fi avut o „inimă rea”, orientată spre răzbunare, ar fi gândit: „E adevărat, Dumnezeu însuşi mi-l dă în mâini pe Saul ca să-mi pot face dreptate!” David, în schimb, răspunde: „Domnul să mă ferească să ridic mâna asupra unsului Domnului!”, deoarece inima sa era bună (cf. 1Sam 26).

Dumnezeu este bunătate, de la el vin numai gândurile bune şi generoase. Am remarcat că Sfântul Părinte cita cu plăcere acest gând al sfântului Iacob: „Orice dar perfect vine de sus”. E un cuvânt important care ni-l revelează în profunzime pe Tatăl, Tatăl cel admirabil, care „ne-a creat cu un cuvânt al adevărului, pentru ca noi să fim cei dintâi dintre toate creaturile sale”. Totul este manifestarea paternă a lui Dumnezeu: adică este motivul de bucurie şi de încredere chiar şi în încercări.
Să primim toate darurile sale cu iubire recunoscătoare, să ne folosim de ele pentru a învinge răul şi să mergem în speranţă în întâmpinarea lui, cu toţi fraţii din lume.