en-USro-RO

| Login
11 decembrie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 11 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Damasus I, pp. *
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,25-31: Domnul atotputernic îi dã puteri celui obosit.
Ps 102: Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul.
Mt 11,28-30: Veniți la mine toți cei osteniți.
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent

Iac 2,14-24.26; Ps 111; Mc 8,34-39

 

„Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa aceasta să-l mântuiască?” Acesta este un text celebru, în care sfântul Iacob pare în contradicţie cu sfântul Paul, care afirmă justificarea numai prin credinţă. Sfântul Paul vorbeşte despre credinţă ca bază a vieţii divine în noi, despre justificarea pe care Cristos ne-a dobândit-o murind pentru noi, păcătoşii, şi care ne este comunicată prin Botez. Ar fi o pretenţie absurdă pentru om să spună că faptele sale îl pot mântui: Dumnezeu cu iubirea sa mă mântuieşte, nu faptele mele! Întotdeauna Isus, în evanghelie, cere credinţă celui care se îndreaptă spre el: „Crezi că pot să fac aceasta?” „Credinţa ta te-a mântuit!” Dar nu e posibil să ne oprim aici. Şi Iacob, ca şi Paul, spune în altă parte că la bază este credinţa, darul gratuit, dar credinţa trebuie să fie operantă, o credinţă care transformă viaţa; Paul, la rândul său, vorbeşte şi despre fapte, faptele celui care este ascultător de Domnul şi, pentru a o spune cu expresia sa, despre credinţa care operează în dragoste şi va da pentru aceasta un exemplu magnific, scriind despre sine corintenilor: „Sunt ei slujitori ai lui Cristos? Eu sunt mai mult decât ei: mai mult prin munci, mai mult prin închisori, neîntrecut mai mult prin bătăi, deseori în primejdii de moarteY„. (2Cor 11,23 ş.u.). Aceasta este credinţa care justifică şi mântuieşte, o credinţă care pătrunde toată fiinţa şi o pune necondiţionat în serviciul lui Cristos şi al fraţilor pentru mântuirea lor.

Isus, în evanghelia de astăzi, enunţă exigenţele radicale ale credinţei în el: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. Sunt cuvinte tari care ne spun care trebuie să fie faptele credinţei în viaţa noastră: să purtăm crucea cu el, pentru ca în noi să se realizeze misterul său, până la moarte şi înviere. Numai aşa credinţa ne va mântui şi ne va face colaboratori la mântuire împreună cu el.