Iac 4,1-10; Ps 54; Mc 9,30-37

 

Isus dorea să-i instruiască pe ucenicii săi. El le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor ucide, dar la trei zile după moartea lui, va învia”. Ei însă nu înţelegeau B spune evanghelistul. Şi când învăţătorul le vorbeşte despre dificultăţi grave, şi chiar de-a dreptul despre moarte, ei înţeleg încă şi mai puţin: rămân fermi în gândurile lor, care îi îndepărtează de el. Şi Isus trebuie să le spună clar: „Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor”.

El, în schimb, este conştient de încercarea prin care trebuie să treacă; ucenicii au şi ei nevoie de această încercare a suferinţei pentru a putea ieşi din iluziile lor.
Scrisoarea către Evrei spune că Isus a fost încercat pentru a deveni preotul milostiv şi, tocmai datorită încercării la care el a acceptat să se supună, încercările noastre devin momente de educaţie şi chiar devin motiv de bucurie pentru că ne unesc cu el. De aceea, sfântul Petru scrie: „Fiţi plini de bucurie, chiar dacă acum trebuie să înduraţi diferite încercări, pentru că valoarea credinţei voastre se va întoarce spre lauda, slava şi cinstea voastră”, şi sfântul Paul: „Sunt nespus de bucuros în încercările mele”.
Să nu ne rătăcim în dificultăţi: să privim la Domnul şi vom găsi calea de ieşire, inspirată de iubirea sa pentru noi şi de iubirea noastră pentru el.