en-USro-RO

| Login
24 iunie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 24 iunie 2018

Sfintii zilei
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghierul Roman
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Is 49,1-6: Voi face din tine lumina popoarelor.
Ps 138: Te laud, Doamne, pentru cã m-ai fãcut o fãpturã atât de minunatã.
Fap 13,22b-26: Ioan a predicat un botez al pocãinței întregului popor al lui Israel.
Lc 1,57-66.80: Se va numi Ioan.

1Pt 2,2-5.9-12; Ps 99; Mc 10,46-52

 

Suntem chemaţi de Domnul pentru a anunţa minunile sale, deoarece el ne-a chemat din întuneric la admirabila sa lumină: o spune sfântul Petru creştinilor. Şi această frază este, într-un oarecare sens, ilustrată de evanghelie, în care vedem un orb recuperându-şi vederea prin intervenţia lui Isus. Sfântul Petru adaugă: „Odinioară nu aveaţi parte de îndurare, acum însă sunteţi părtaşi ai îndurării lui Dumnezeu”. Orbul a strigat: „Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”, şi cu toate că unii voiau să-l facă să tacă, el a continuat să strige: „Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”, şi astfel, a obţinut milă.

Acest episod al Evangheliei după Marcu precedă imediat secţiunea pătimirii: Isus este la Ierihon în drum spre Ierusalim: îşi începe „via crucis” pentru a ajunge până la înviere. Şi pe acest drum, orbul vindecat îl urmează: „Imediat omul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat pe Isus în drumul său”, şi el chemat să împlinească oferirea de sine. Este acelaşi lucru pe care sfântul Petru ni-l spune nouă, invitându-ne să ne strângem în jurul lui, piatra vie pe care oamenii au respins-o, dar pe care Dumnezeu a ales-o deoarece îi cunoştea valoarea: „Fiţi şi voi pietre vii care să slujească la zidirea templului spiritual şi preoţie sfântă care să aducă jertfe spirituale, bine primite de Dumnezeu”.
Drumul este, deci, acesta: de la adoraţie, la vindecare, la ofertă. E ceea ce facem la fiecare sfântă Liturghie. Aici începem prin a-i cere Domnului să aibă milă: „Doamne, ai milă de noi!”; la Liturghie regăsim lumina harului în cuvântul lui Dumnezeu; în cadrul Liturghiei ne asociem jertfei lui Cristos. Aceasta este dinamica vieţii creştine, o dinamică de oferire şi de mulţumire. Dumnezeu ne-a chemat din întuneric la admirabila sa lumină şi noi anunţăm minunile sale, bunătatea sa, şi oferim întreaga noastră viaţă printr-o acţiune de mulţumire, pentru ca ea să fie unită cu aceea a lui Isus, „Euharistie”. Şi nu numai viaţa noastră, dar toţi, împreună, suntem chemaţi să formăm acest „edificiu spiritual” pentru a exercita o preoţie sfântă, pentru a oferi sacrificii spirituale.
Acest text petrin este textul central cât priveşte preoţia comună în Biserică, preoţie care nu este privilegiul unor preoţi, ci viaţa însăşi a Bisericii. Preoţia ministerială a preoţilor este în serviciul acestei preoţii, prin care credincioşii participă la preoţia însăşi a lui Cristos.
Pentru aceasta, să cerem ca viaţa noastră să se transforme tot mai profund în jertfă de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Şi pentru ca aceasta să poată avea loc, este necesar ca noi să recunoaştem binefacerile sale, minunile pe care el le-a săvârşit; şi tocmai aceasta trebuie să o cerem din partea lui: „Deschide, Doamne, ochii noştri, pentru a vedea minunile iubirii tale!”, pentru că, din nefericire, ochii noştri mai mult sunt atenţi pentru a privi lucrurile obscure decât să admire lumina lui Dumnezeu. Atenţia noastră se fixează asupra a ceea ce nu merge şi nu vedem ceea ce Dumnezeu transformă, deoarece Dumnezeu creează încontinuu: transformând răul care este în jurul nostru şi în noi, el face lucruri minunate. Dacă le recunoaştem, dobândim gustul lucrurilor divine şi viaţa noastră îşi află înflorirea în oferta de sine, care înseamnă a-i da lui Dumnezeu darurile sale, cu iubire recunoscătoare.
Sfântul Paul, în Scrisoarea către Coloseni, prezintă tocmai această perspectivă: „Tot ceea ce faceţi cu cuvântul şi cu fapta, toate să le împliniţi în numele Domnului Isus, aducând prin el mulţumire lui Dumnezeu Tatăl” (3,17).
De fiecare dată, Euharistia ne invită să intrăm din nou în această dinamică, să ne lăsăm invadaţi de iubirea filială a lui Isus şi de recunoştinţa sa faţă de Tatăl ceresc.