en-USro-RO

| Login
17 august 2018

Calendarul zilei

Vineri, 17 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, cãlug.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III
Lectionar
Ez 16,1-15.60.63 (16,59-63): Frumusețea ta era desãvârșitã datoritã strãlucirii cu care eu te-am înzestrat; la adãpostul faimei tale, ai ajuns o desfrânatã. (Îmi voi aminti de alianța mea fãcutã cu tine; tu îți vei aminti de cãile tale și te vei umili.)
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsați soțiile. De la început însã nu a fost așa
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an

2Tim 2,8-15; Ps 24; Mc 12,28-34

 

Pentru rabini, întrebarea „care este cea dintâi dintre porunci?” rămânea o problemă teoretică, o problemă de ordin intelectual: pentru Isus însă, era viaţă. La întrebarea care i-a fost adresată, el răspunde prezentând esenţa voinţei lui Dumnezeu: să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Iar a doua este aceasta. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Mai mult, Isus unifică cele două porunci: „Altă poruncă mai mare decât acestea nu este”.

Numai Isus a trăit această unică poruncă într-un mod perfect: iubirea pentru Tatăl şi pentru noi l-a dus la moartea pe cruce, dându-şi viaţa până la ultimele picături de sânge ieşite din inima sa străpunsă. Iată Liturghia: nu sacrificarea unui animal, ci un act de iubire filială perfectă în care Isus este victimă şi preot; dar de iubire extremă pentru ai săi: „Iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit”.
Noi să mulţumim, să adorăm, să ne hrănim din acest sacrificiu, din această dublă iubire, devenită unică iubire recunoscătoare faţă de Tatăl şi atât de generoasă faţă de noi. Dar asta nu este încă totul. Isus ne-a dat porunca sa: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi eu pe voi”. Avem în faţă o poruncă splendidă, care rămâne ca o continuă nostalgie înăuntrul nostru, dar cum s-o împlinim? Nu este un ideal de neatins? Pentru noi, care ne căutăm atât de mult pe noi înşine, atât de prinşi în egoism chiar şi atunci când încercăm să iubim, atât de des în afara iubirii lui Dumnezeu, nu există decât un mijloc: „Dacă murim cu el, vom trăi împreună cu el”, scrie sfântul Paul lui Timotei, dar putem încă să spunem: „Dacă trăim acum cu el, vom trăi, de asemenea, cu el”. Iată, Isus ne dă inima sa şi Euharistia ca să trăim cu el în unire mereu mai strânsă, pentru a putea iubi pe aproapele cu iubirea sa şi să împlinim, astfel, toată legea.